Când ego-ul e regele sufletului tău

De ceva vreme îmi stăruie în minte acest cuvânt, ego. Un cuvânt puternic, la fel de puternic precum dimensiunea pe care i-o atribuim în interiorul nostru. Poate că n-aș fi scris deloc despre el, dacă n-aș fi înțeles că este important. Al naibii de important.

Ego-ul este important pentru că mulți, extrem de mulți dintre noi, am fi neica nimeni fără el. Am fi ca o frunză-n vânt purtată pe oriunde, Citeşte mai mult…

Lucrurile bune vin când vor ele, nu când vrem noi

Sau, cum ar spune mulți, vin nu când vrem noi, ci fix când avem nevoie de ele. Și suntem pregătiți. Putem să ne dorim lucruri bune până la disperare, până ni se strepezesc dinții sau ne ies ochii din cap ca la melci de atâta dorință, degeaba. Lucrurile bune vin mereu când e momentul potrivit să vină.

Mă dau pe mine exemplu.

Am avut anul trecut o dorință în ilustrul meu creieraș, de-am slăbit Citeşte mai mult…

Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (24)

Epopeea mea prin frumusețea răsăriturilor continuă, fiecare dintre el venind cu un cadou, o lecție, o revelație, o bucurie sau, de ce nu, o tristețe.

Viața nimănui nu e liniară, iar eu nu fac excepție.

Fiecare dintre noi are suișuri și coborâșuri, extaze și agonii, bucurii și tristeți. Martie a debutat pentru mine prost, dar finalul lui măcar a fost cu Soare. Cu mult Soare. M-am bucurat din plin Citeşte mai mult…

Spiritualitate

Nu știu de ce, da’ dimineața e momentul perfect pentru spiritualitate. Să se manifeste la capacitatea ei maximă, să creeze aură stelară, zen, chef de muncă, soare pe cer, verde la semafor continuu.

Mbun. N-am menționat că la mine-n casă mezina e posesoarea absolută a Sfintei Spiritualități, da’ ce zic eu, e întruchiparea ei. E regina reginelor. E alpha și omega spiritualității, nu știi niciodată Citeşte mai mult…

Iubirea albastră

Undeva, cândva, în viața asta am întâlnit un om. Un om banal, cum se autointitula, sau un om normal, cu două mâini și două picioare, cum se descria. Un om al cărui mod de viață, de când îl știu, este iubirea. Respiră iubire, se hrănește cu iubire, moare și învie pentru ea.

Un bărbat cum rar se mai fabrică în zilele noastre.

Bine, cu toții suntem ediție limitată, unici și irepetabili, doar că Citeşte mai mult…

Iubirea nu e o oarecare zi

Despre iubire, în toate formele ei, s-a tot scris, cântat, pictat, ovaționat. Despre ce nu e de fapt, iubire, mai puțin. Despre reversul medaliei, sau ce punem pe piedestal, în numele iubirii sau pentru ea, mai puțin.

Iubirea nu e doar o zi.

Nu e nici măcar un răsărit sau un apus, o cină romantică, o grădină botanică oferită pe post de buchet de flori, un rolex, un maserati sau un penthouse. Citeşte mai mult…

Amabilitate nu înseamnă bunătate

Ni se predică pe toate canalele să fim mai buni. Sau buni. Să fim amabili, că doar nu ne costă nimic lucrul acesta. De acord, niciodată nu e prea mult să fim îndemnați spre a deveni variantele noastre cele mai bune, doar că amabilitatea se confundă grav cu bunătatea.

Să fii amabil, grețos de amabil uneori, nu înseamnă că sâmburele bunătății se dezvoltă armonios în tine. Nu, e stafidit de-a binelea. Citeşte mai mult…

Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (23)

În ultima vreme răsăriturile pentru mine sunt bucurie. Dacă aș alege un singur cuvânt să le definesc, acesta ar fi, bucurie. Bucuria de a fi, de a le simți, de a le fotografia sau doar, simplu, admira.

Privind în urmă, la celelalte, ele au fost un amalgam. Introspecție, descoperire, nostalgie, retrăire sau doar visare. Acum mi se par vibrante, pline de energie, colorate. Da, foarte colorate, Citeşte mai mult…

Ce poți face cu zece bani?

Moneda de zece bani e mai mult decât banală, e mărunțișul de prin buzunare, e uneori total nefolositoare. Câteodată e aur curat, dacă știi să-l vezi.

Deci… ce poți face cu zece bani?

În primul și primul rând te apleci și îi culegi de pe jos. Imposibil în viața asta să nu-ți stea în cale o banală monedă de zece bani. Bine, dacă te lasă sciatica, lombara, genunchii sau Sf. Chef de Plecăciuni. Citeşte mai mult…

Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (22)

Uneori mi se pare că avem prea puțin timp să admirăm un răsărit. Prea puțin Soare, prea puțină emoție, prea puțină liniște. Sperăm ca la următorul să furăm încă un pic din spectacol, un pic din culoare, un pic din  prezent. Și deși inspirăm cu nesaț răsăritul, nu ne putem sătura vreodată. Un drog ar zice unii, o nebunie neînțeleasă ar spune alții.

Răsăritul te seduce.

Pe mine m-a sedus cu mulți Citeşte mai mult…