Tu știi să spui NU?

Da, Nu, Tipografie, Tip, Text, Cuvinte, Abstract, Artă

M-am întrebat de câteva ori dacă eu am tăria și puterea aceasta absolută, de a spune natural, firesc și fără remușcări, mai ales fără remușcări, un simplu si concis „NU”. Unul asumat și fără loc de întors căruța din drum.

Ei bine, nu o am. De-abia acum învăț, cu pași nesiguri, dar fermi, de bebeluș ce învață să meargă. Iar ca mine, mulți alții. Pare poezie să nu poți spune „nu”, dar nu e chiar Citeşte mai mult…

Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (8)

Pentru prima oară de când practic sportul acesta, răsăritul acesta l-am vrut diferit. După zeci, aproape o sută și ceva de exerciții matinale de genul acesta, am ales să fac un răsărit egoist, fără să-l mai împart, în imagini, cu nimeni. Am vrut un răsărit doar pentru sufletul meu și al prietenei cu care am fost.

Am mai avut răsărituri egoiste, ca să le numesc așa, în care am fost doar eu, cu Citeşte mai mult…

Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (7)

Nu există răsărit perfect. După cum nici apus nu există. Există însă în starea lui, clipa perfectă. Uneori, magică. Există uneori ceva care te poate surprinde și îți rămâne acolo, agățat într-un colț de memorie. Din când în când, mă bucur că pot fi martora unor astfel de clipe.

Răsăritul acesta a fost despre bucuria unor câini vagabonzi dornici de joacă chiar în apa răcoroasă a mării, la 5.50 Citeşte mai mult…

Haștag ciorbă

Ciorba De Burta, Supa, Tradițional, Ceh, Bucătărie

Ciorba, una dintre cele mai autentice tipuri de mâncare românești, la mine în familie e nelipsită de… de când mă știu. Probabil primul fel de mâncare pe care l-am învățat să-l gătesc m-a impresionat, sau a lăsat sechele pe circumvoluțiunile creierașului meu, pentru că altfel nu-mi explic cum de ani întregi nelipsita ciorbă e alpha și omega frigiderului meu.

Singurele tipuri de ciorbă pe care Citeşte mai mult…

Prohodna Cave, peștera care te privește

Eu, una, nu mă dau deloc în vânt să vizitez peșteri atunci când plec în vacanțe. Mers aplecat, cocoșat, grijă la cap sau la picioare, întuneric beznă uneori, lilieci, frig, cald, umiditate, deh, tot tacâmul, hmm, clar nu e activitatea mea preferată. Dar peștera, în sine, este cea mai subestimată opțiune turistică de explorat, deși de multe ori, uimește.

De-a lungul vieții, picioarele proprietate Citeşte mai mult…

Apusul, între vis și realitate

Despre răsărituri (v-)am tot povestit, le-am dedicat postări speciale, dar despre apusuri n-am scos, de-a lungul timpului, nicio vorbuliță. Deși le iubesc la fel de mult, poate într-o perioadă anume chiar mai mult decât pe răsărituri, le-am păstrat doar în suflet și în imagini, neimpregnate în cuvinte. O egoistă, știu.

Am văzut unul de curând și în timp ce îi admiram transformarea spectaculoasă Citeşte mai mult…

Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (6)

Răsăriturile își urmează cursul lor implacabil, eu le colecționez pe retină, în suflet, pe hârtie virtuală sau în imagini. Ele sunt mereu acolo, eu, din când în când. Ele nici măcar nu se sinchisesc de mine, eu însă le tot povestesc.

Răsăritul acesta a fost despre silueta ei, un grup de adolescenți format din șapte băieți și o fată (Albă-ca-Zăpada, reinventată), numai puțin de opt bărci numărate, Citeşte mai mult…

Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (5)

O nouă zi, un alt început, o nouă stare, un alt răsărit. Unul banal poate, dar liniștit și tihnit. Un răsărit (iar) povestit. Poveștile merg întotdeauna mai bine spuse printre aburii cafelei proaspăt făcute, încă fierbinți, savurate privind spectacolul răsăritului.

Azi a fost liniște. Poate prea multă, prea năvălind grămadă peste mine. Ultimul răsărit, în urmă cu trei zile, a fost condimentat Citeşte mai mult…

Anul macilor

Acesta este, de departe, anul macilor. Este anul în care această magnifică plantă de câmp a explodat pur și simplu, invadând lanuri întregi. Privesc irealul din fotografiile altora, mă gândesc la ale mele, apoi îmi amintesc cu mare precizie extazul meu de anul trecut, când eu însămi am descoperit în drumurile mele prin Dobrogea, nu un pâlc, tufă sau răzleț, ci un întreg câmp, plin ochi de maci. Citeşte mai mult…

Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (4)

Suma răsăriturilor mele văzute și simțite, din ultimii ani, este total neimportantă. Suma trăirilor, însă… Ei bine, aici am foarte multe. Au fost răsărituri dintre cele mai diverse, colorate, simple, triste, egoiste, surprinzătoare, emoționante. De toate îmi amintesc cu drag, fac parte din mine.

Răsăritul de azi… o altă poveste. O zi specială pentru mine a fost seducător de asortată Citeşte mai mult…