Eu am două buburuze acasă una mică și una mare, iar ieri, cea mare care e clasa a V a, m-a surprins plăcut… Să vă povestesc…

Am descoperit în ghiozdanul buburuzei 30 lei, bani pe care nu îi dădusem eu pentru a-și cumpăra tot felul de „prostioare”. Când am luat-o la întrebări, ea, foarte nonșalant… „Mami, i-am muncit!”… Eu, perplexă. „Cee???… Cum adică i-ai muncit?”… Deja mă luaseră transpirațiile, ce naiba a putut ea să muncească ? La școală???… „Mami, stai să vezi…”  Și începe ea să-mi turuie explicația de rigoare pe nerăsuflate…

Pe care v-o redau și vouă…  

„Știi, mami, eu stau în bancă cu un băiat. Și el e cam puturos, nu prea scrie în caiet ce se predă iar dacă scrie, scrie foarte urât. Și m-a rugat să-i scriu eu, iar eu i-am spus că numai dacă mă plătește fac ce m-a rugat! Adică, dacă tot pierd pauzele, măcar să le pierd cu folos !…”

Și uite așa, într-o săptămână jumate, buburuza a strâns 30 lei, tariful fiind de 5 lei pe lecție, adică nici nu s-a gândit să fie mai ieftină, căci neavând concurență de ce nu?..:)) Iar colegul cu dare de mână, nici el nu s-a gândit prea mult, că la urma urmei e mai „cool” să ai un soi de secretară personală care să mai scrie și frumos pe deasupra!

Ce m-am minunat eu, este că, deși mică de vârstă, fiică-mea nu a ratat șansa de a face un ban grămadă…:). Eu la vârsta ei, nici nu nu visam așa ceva !

Să zic oare :  BRAVO, FATA MEA?

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Fotografiile au suflet - 24 iulie 2024
• Când ego-ul e regele sufletului tău - 22 mai 2024
• Lucrurile bune vin când vor ele, nu când vrem noi - 16 aprilie 2024