Aventura continuă… prin Efteling, desigur.

După ce ne-am revenit, am pornit voinicește spre noi distracții și provocări. „Distracția” anterioară o găsiți aici. Am hotărât să nu ne mai dăm în nimic care să ne rotească/învârtă/răsucească/ suie/coboare/amețească/amestece gândurile în limite insuportabile. Și am dat de următoarea atracție:

Curioși, am intrat să vedem despre ce e vorba. Simplu. Un trenuleț pe șine, care ne plimbă printr-un labirint, plin de imagini și marionete în mișcare. Ceva liniștit, relaxant, fără țipete și senzații tari. Exact ce ne trebuia, după „trauma” de mai-nainte. Cel puțin așa credeam. Îi explic buburuzei mici că n-are de ce să îi fie frică, e încet, fără mișcări bruște, care să ne aducă inima în gât.

Ne urcăm, ne relaxăm, și pornim în călătoria vulturului pleșuv, sau ce lighioaie o fi fost. Totul se întâmpla în interior. Pornește trenulețul încet, începe să urce pe o pantă, tot încet, și apoi… începe urgia!!!

Cădem în gol, beznă totală, apoi începe o mișcare de răsucire de am zis că zbor din tren și că ies mațele din mine, din când în când fascicule de lumină, mai ceva ca-n cel mai de fițe club, iar spre final – flash!!!, un blitz orbitor, de n-am mai avut nevoie de ochelarii de soare toată ziua. S-a dovedit a fi un rollercoster indoor iar cireașa de pe tort – Zâmbiți la tata/ Colorata astăzi e gata! – poza de final. Pe bune că era gata, când, mergând pe trei cărări spre ieșire, o vedem pusă la loc de cinste, lângă alte fețe șocate sau schimonosite de groază. 

19,99 euro bucata, că la așa capodoperă de artă fotografică, nici nu avea cum să fie mai ieftină! 

Acum, nu știam de ce să fiu mai ofuscată. De mine, că am luat iar plasă, sau de prețul piperat al unei oribilități de poză!

Partea bună, că trebuie să fie și așa ceva, a fost că de data aceasta buburuzele au suportat mult mai bine, decât noi, adulții.

VĂ JUR, ÎN NICI UN ALT PARC, N-AM AVUT PARTE DE ATÂTA ” DISTRACȚIE”!

va continua…

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Cartea și fotografia, echilibrul perfect - 3 mai 2023
• Cărți gratuite în Constanța - 25 aprilie 2023
• Florile din viața mea - 9 aprilie 2023