Un perete de dat cu capu’ mai aveți? Că eu i-am spart pe toţi! :)))

De când cu era modernă în care trăim, încercăm să fim în contact aproape direct, în timp real, cu toți cei apropiați și nu numai. Facebook, Twitter, WhatsApp, Viber, Y!Messenger și câte naiba or mai fi, că eu doar de atâtea am habar la momentul actual, toate sunt pentru a comunica rapid ce vrem. Și sunt bine gândite cred eu, dacă sunt folosite așa cum trebuie. Fără a produce stres, enervare, iritare, deranjare.

În clasa buburuzei mici, pe o mămică cu mare inițiativă și aplomb, a lovit-o geniala idee să creeze pe WhatsApp un grup cu toate mămicile copiilor. A inclus și învățătoarea, ca să fie șefă de neveste mămici disperate. Ca nu cumva să se dea vreuna în stambă, să-și exprime vreo idee inopinată la adresa ei.

În fine, până aici toate bune și frumoase, ideea a fost repede pusă în practică, apoi s-a dat startul la marea „bipăială” aproape non-stop. Toate mămicile își dau cu părerea despre orice și oricum, câteodată toate în același timp, de nu mai face telefonul față să bipăie corespunzător la fiecare:

„Bună ziua, Doamna!”,

„Mulțumim, Doamna!”,

„O seară bună, Doamna!”,                  

„Vreau și eu culegere pentru…, Doamna”,                

  „La mulți ani, Doamna!”   și                                

 „Paște fericit, Doamna!” (asta e cea mai proaspătă).

Eu cred că nu i-a tihnit „păscutul”, iar coloratele ouă de Paște i-au stat în gât, de la atâtea mesaje de citit (aproape 30), toate idem, cu exact același mesaj. Dar cel mai „distractiv” pentru ea este că unele dintre mesaje le citește pe durata unei zile întregi, că nu toate nevestele mămicile disperate au acces instant la net, deci nu văd mesajele în timp real, și de-aici rezultă bipăiala aferentă continuă.

Dacă nu-ți dai cu părerea, se cheamă că nu te interesează despre ce se discută, și poate Doamna, ochiul vigilent al soacrei, contorizează câte Mulțumesc! și O zi bună! vede la ecran. Că ea sigur nu are ce face când ajunge acasă! Nuuu, cum ar putea să aibă alte dorințe și nevoi, decât să stea cu telefonul în brațe toată ziua? Motiv pentru care poate fi deranjată la orice oră din zi și din noapte. Și aici nu exagerez. Am văzut mesaje trimise la 12 noaptea, sau, mai rău, la 3.30 dimineața.

Inițial am vrut sa ies din grup. Pe mine mă enervau maxim bipăielile de dimineață până seara fiindcă se discutau destul de multe lucruri, ce-i drept. Plus că trebuia să-mi încarc mai mereu telefonul. Apoi am zis să nu fac notă discordantă taman eu, să fiu exact eu oaia neagră a grupului, că și-așa mi-am exprimat niște opinii care n-au fost văzute cu ochi buni. Am ales să-mi trec telefonul pe modul silențios și să-mi spun părerea dacă e neapărat nevoie. Pupincurismul nu mi-a fost prieten niciodată. Mai greu e că pierd apeluri cu adevărat importante sau mesaje la fel de importante. Le răspund cu întârziere.

Măi duamnelor, femeilor, nevestelor disperate!!!

Chiar nu realizați că ora 3.30 dimineața nu e tocmai potrivită să deranjezi alți 30 posesori de telefoane?  Sau chiar 12 noaptea? Chiar nu suferă amânare un mesaj câteva ore? Până dimineața? Că și-așa la o oră înaintată, nu cred că se mai poate rezolva mare lucru, oricât de urgent e acela. Chiar o temă, care se presupune a fi de maximă urgență.

Mă bucur că la buburuza mare, nu a venit nici o mămică cu așa idee minunată, cred că aici copiii au luat ei problema în mână, făcându-și singuri grup.

Deci, cine zicea că are un perete?

foto: www.corpul-uman.com

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Fotografiile au suflet - 24 iulie 2024
• Când ego-ul e regele sufletului tău - 22 mai 2024
• Lucrurile bune vin când vor ele, nu când vrem noi - 16 aprilie 2024