Da, da. Ați citit bine. M-am îndrăgostit de un tătic. Un tătic tare bun. Și la propriu și la figurat. 

                              foto: unica.ro

Am fost la o petrecere de copii. La un loc de joacă, de care e plină Constanța. E la modă, se poartă, scapă părinții de dezordinea și haosul creat în casă de un astfel de eveniment. Asta pentru cei ce invită o clasă întreagă, plus părinții aferenți. Sau mai mult de jumătate din ei.

La astfel de petreceri, vin cu preponderență mămicile. Mai rar, se vine în cuplu. Adulții stau în locul dedicat părinților, în timp ce odraslele se zbânțuie liniștite în spațiul mult mai generos, dedicat lor.

În seara aceasta ne-am adunat vreo zece-circa-şi-ceva mămici și… un tătic. Și gazdele cu neamurile lor. Deci, să ai tupeul să stai trei ore între atâtea „gâște”, să te mai simți și bine, e deja visul oricărei mămici. A conversat, a glumit, a ascultat răbdător problema cea mai dezbătută în seara asta, o temă la matematică greu de soluționat, iar eu mă holbam la el. ARE YOU FUCKING REAL ????

N-am rezistat și l-am întrebat. 

– Cum de ați venit d-voastră, și nu soția?

El:

– Păi soția mi-a dat de ales, ori vin la petrecere (cu băiatul cel mare), ori stau cu bebelușul! Iar eu am ales petrecerea!

Atunci iar nu m-am putut abține:

– Vai, dar ce sacrificiu ați făcut!!!

Pe naiba. Chiar i-a plăcut. Să fii înconjurat de atâtea femei, unele chiar tentante vizual, ca să nu mai zic cu limbile lipite de podea (eu, prima!), să mai și glumești relaxat, e chiar un sacrificiu demn de luat în seamă.

Același tătic vine și la ședințele cu părinții. La fel, își ia copilul de la școală. Un tătic foarte implicat. Bravo lui! 

Chiar credeați că m-am îndrăgostit de el? NU, doar l-am admirat. În schimb, fiică-mea mică este amorezată lulea de fii-su. Motivele, citez:

„Este mic, deștept și drăguț!”

Eu aș completa, leit ta-su. :))

P.S.: Ne-am uitat umbrela la petrecere, a trebuit să ne întoarcem după ea! 

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Cartea și fotografia, echilibrul perfect - 3 mai 2023
• Cărți gratuite în Constanța - 25 aprilie 2023
• Florile din viața mea - 9 aprilie 2023