Ăla de dimineață. Când ești încă buimac. Când ai mai vrea să dormi. Când îți vine să dai de azvârlita cu ceasul deșteptător. Când te trezești mai odihnit ca niciodată, sau mai obosit, ca după o beție cruntă.
Ei bine, primul gând e decisiv. Pentru toată ziua. E laitmotivul întregii zile. Degeaba te gândești la ce factură ai de plătit azi, ce o să mănânci la cină, cu cine o să te întâlnești, unde o să ajungi. E acolo. Stăruie. Nu pleacă nici mort. Îl înjuri. Mult și bine. Degeaba, e ca un ghimpe ce nu poți să-l scoți.
Dacă e un gând bun, ai o zi minunată. Chiar dacă te supără cineva, ai trecut pe roșu, sau ți s-a inundat baia. Ești Zen. Ești cum n-ai fost de mult. Dacă e un stres de gând, ai cam pus-o. Poți să rânjești tu mult și bine la cei de pe lângă tine, la cer, la păsări sau spații verzi. Îți amintește că e acolo. Îl alungi, dar se simte bine la tine în cap. El e chiar relaxat, e la spa, iar ție îți vine să te lași călcat de tren. Nu că n-ai fi.
Partea bună e că primul gând nu e același în fiecare dimineață. Așa ar trebui să fie. Când e același, nu mai e nimic bine. Te învârți în jurul cozii. Exact ca un câine de care tu râzi, când îl vezi. Dar de fapt, râzi de tine.
Căci ăsta e ultimul stadiu… Când râzi de tine!
foto: fotofocus.ro
- Cartea și fotografia, echilibrul perfect - 3 mai 2023
- Cărți gratuite în Constanța - 25 aprilie 2023
- Florile din viața mea - 9 aprilie 2023
10 thoughts on “Primul gând…”