Da, azi am făcut prima mea plajă pe anul în curs. Și nu numai eu. Mulți constănțeni doritori de soare, dar și turiști, au venit cu mic cu mare la plajă. Eu de obicei fac plajă dimineața, din multe motive. Mai puțină aglomerație, loc de parcare, șezlong liber fără probleme, apa mai limpede și aerul mai curat.

Prima mea plajă a fost fooaarte interesantă. În primul rând, am fost doar eu cu soțul, buburuzele au șters-o mișelește la piscina cu apă sărată, împreună cu bunica, înainte de a-mi expune eu planul pentru ziua de azi. Așa că am avut parte de o plajă în liniște, fără frecușul de rigoare, fără aglomerație, doar freamătul mării, câte un țipăt răzleț de pescăruș, iar în depărtare, un cântec de cuc. Nici că se putea mai bine!

Partea bună de acum începe. Eu cred că m-am învechit rău. Da’ rău de tot. Eram pe plaja Modern. Plajă clasică, fără mari pretenții, loc pentru șezlong dar și pentru prosopel, dacă vrei să simți nisipul tare sub tine. În jurul nostru, toți care făceau plajă atrăgeau priviri. Pardon, toate. Toate doamnele și domnișoarele erau fără sutien. Unele aveau și ața în dotare. Si astea erau doamnele. Doamnele alea „bine”. Cu țâțele până la buric. Săracu’ soțu’ a făcut entorsă la gât. Că nu știa unde să se uite mai întâi. Avea ce să-l încânte, dar și să-l oripileze. Eu am avut în dreapta mea un domn ciocolatiu de la atâta plajă, cu o chelie lucindu-i mai ceva ca soarele de la cantitatea generoasă de ulei pe care și-o întindea cu mult tact, pe tot corpul și pe creștet. Inclusiv pe poponeț, care se ițea obraznic dintr-o pereche de slipi tanga. Da, da, erau tanga. 

Am crezut că am greșit locația. Mă simțeam ca un dinozaur, cu două piese de costum de baie, printre nurii domnișoarelor și ațele balenelor doamnelor și să nu-l uităm pe domnul numai bun de făcut niște ouă ochi pe el. Nu eram într-o locație de lux sau fițe, unde aceste priveliști să fie ceva normal (alea demne de admirat), dar pe mine m-au cam izbit. Și nici nu mă obișnuisem bine cu priveliștea, că hop-țop, două don’șoare poposesc lângă noi, se dezbracă cu o viteză uimitoare, jap sutienele jos și în salt de căprioare se aruncă în apa mării. 

Acuma, soțul, ca să nu mă simt complexată, mi-a zis că-s prea îmbrăcată. Că e prea cald. Că o să am dungi. Că mi-a rămas mic sutienul și că mă strânge. Glumea, evident. Bineînțeles că nu l-am ascultat deși pe lângă ațele doamnelor, eu eram chiar exagerat de îmbrăcată.

Avem plajă și pentru nudiști. La vreo 30-40 km de plaja asta. Unde poți sta oricum îți dorește mușchiu’ tau. Numai îmbrăcat decent nu. Sau lumea asta era mai dornică ca în alți ani de soare? Căci fac plajă de când mă știu. Dar n-am avut retina zgâriată ca azi. Am mai admirat și eu frumuseți, am mai văzut și vreo bunică fără sutien, dar azi mi s-a părut prea mult. Sau oare am îmbătrânit așa de tare?

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Fotografiile au suflet - 24 iulie 2024
• Când ego-ul e regele sufletului tău - 22 mai 2024
• Lucrurile bune vin când vor ele, nu când vrem noi - 16 aprilie 2024