Un om prețuit

9 Comments

image                         

Apreciez un om când are coloană vertebrală. Când empatizează cu mine. Când îmi este aproape în cele mai negre momente. Când mă ajută, dar mă și ceartă. Cu blândețe. Pentru știe că și el va fi certat într-o zi.

Îl prețuiesc când mă încurajează și nu mă judecă. Nu pentru că nu ar vrea asta, dar știe că nu așa va rezolva o problemă, o dilemă. Îl mai prețuiesc când dă dovadă de educație sau bună creștere. Fiindcă în zilele de azi, a fi educat a ajuns din păcate să fie un lux, nu o normalitate.

Îl mai apreciez și când mă enervează maxim și-mi vine să-l iau la palme. Fiindcă știu bine că mă enervează tocmai pentru că ține la mine. Îl mai apreciez și când râde mult. Când e vesel. Pentru că viața asta e al naibii de frumoasă chiar dacă e și grea. Uneori dureros de grea. Îl mai apreciez când știu că l-am supărat foarte tare, l-am făcut să sufere, dar m-a iertat și a avut puterea de a merge mai departe.

Prețuiesc un om de la care am învățat ceva folositor. Un om discret. Un om sincer.

Am în viața mea câțiva astfel de oameni. Și sunt recunoscătoare că îi am. Fără ei, aș fi un om pierdut.

foto: ortodoxia.md

Fabiola Ion
Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

Articole similare

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă. Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă. Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

9 thoughts on “Un om prețuit”

  3. calinakimu

    Omul trebuie pretuit pentru ceea ce ESTE, chiar daca nu si-a descoperit aceasta calitate. In fond TOTI avem o substanta comuna si acest fapt nu poate fi ignorat.
    Relatia, este dincolo de placere/durere, convenabil/neconvenabil, profitabil/neprofitabil. Suntem cu totii in aceiasi „oala” si vrem nu vrem, TREBUIE sa ne acceptam, sa ne intelegem, sa ne respectam…Este mai important sa ii intelegem pe ceilalti, decat a ne face NOI intelesi. Nu poti lua din viata NUMAI ce iti face placere, numai ceea ce este „convenabil”. Desigur, fiecare isi va selecta prietenii, se va inconjura de oameni cu care empatizeaza. CEILALTI insa sunt „majoritarii” si nu pot fi ignorati sau disptetuiti…Poate ca cei care „nu merita” atentie…au o mai mare nevoie de „atentie”… decat cei care „merita”… Nu ne poate fi cu adevarat bine decat IMPREUNA si cu cati vom fi mai multi, cu atat va fi mai bine…IN LUME. Nu suntem insule, suntem CONTINENT…nu suntem picaturi, suntem OCEAN.

    Răspunde

Lasă un răspuns