Mă râcâie un gând rău de tot. De-ar fi numai unu’. Dar ăsta e pe centru. Până la sfârșitul săptămânii sper să-l uit. Azi cred că a avut maximul.
M-am trezit de dimineață cu gândul la gândul meu. Mi-am zis că-i dau IGNORE. Cum să fac asta? Simplu. Mă muncesc de-mi sar capacele. Buunn. Plec la serviciu cam fără chef. Nu-i nimic, vine el. Beau cafeaua, intru în forță în îndatoririle zilnice. Câteva ore chiar reușesc. Mă felicit. Dacă o țin așa până diseară, chiar trebuie să mă pup. Dar vine pauza. Una mică. Naiba m-a pus? Iar apare. Îi fac un vânt, n-am timp de el acum. Chiar nu.
Mai apare o pauză, programată. Bag pe muzică. Tare. Nu-mi aud gândurile. Vreo 10 minute. Bune și alea când îți impui să nu te gândești. Chiar, cum o fi asta, să nu te mai gândești. O fi cumva meditație? În timpul zilei? Imposibil pentru mine.
După amiază, bag ca MIG-ul. Sigur dispare! Vise, visătoare, visulețe… E băgăcios rău gândul ăsta. Îl dau afară pe ușă, intră pe geam. Îl arunc de la geam, se face simțit de la demisol. Dar nu cedez, nu, tocmai acum când am rezistat atât.
Se face seară, plec acasă, în mașină îmi dă subit un brânci. Gândul ăsta neisprăvit. Deja am planul de bătaie pentru acasă, ca să nu-l am prin preajmă, darămite în cap. Și încep ultimul tur de forță. Treburi casnice perfecte pentru astfel de momente. Cum? Aveam un gând? Nu cred. Până când, în sfârșit, mă relaxez un pic.
Intru pe blog să mai scriu ceva. Despre ce, ați ghicit! Despre gândul ăsta nenorocit care m-a torturat toată ziua.
Ceva soluții aveți? Fiindcă nu-l mai vreau prin preajmă. Fiindcă e aiurea. Fiindcă îmi strică voia bună și n-am timp de așa ceva.
foto: one.ro
- Fotografiile au suflet - 24 iulie 2024
- Când ego-ul e regele sufletului tău - 22 mai 2024
- Lucrurile bune vin când vor ele, nu când vrem noi - 16 aprilie 2024
20 thoughts on “Când te râcâie un gând”