Când te râcâie un gând

image

Mă râcâie un gând rău de tot. De-ar fi numai unu’. Dar ăsta e pe centru. Până la sfârșitul săptămânii sper să-l uit. Azi cred că a avut maximul. 

M-am trezit de dimineață cu gândul la gândul meu.  Mi-am zis că-i dau IGNORE. Cum să fac asta? Simplu. Mă muncesc de-mi sar capacele. Buunn. Plec la serviciu cam fără chef. Nu-i nimic, vine el. Beau cafeaua, intru în forță în îndatoririle zilnice. Câteva ore chiar reușesc. Mă felicit. Dacă o țin așa până diseară, chiar trebuie să mă pup. Dar vine pauza. Una mică. Naiba m-a pus? Iar apare. Îi fac un vânt, n-am timp de el acum. Chiar nu.

Mai apare o pauză, programată. Bag pe muzică. Tare. Nu-mi aud gândurile. Vreo 10 minute. Bune și alea când îți impui să nu te gândești. Chiar, cum o fi asta, să nu te mai gândești. O fi cumva meditație? În timpul zilei? Imposibil pentru mine.

După amiază, bag ca MIG-ul. Sigur dispare! Vise, visătoare, visulețe… E băgăcios rău gândul ăsta. Îl dau afară pe ușă, intră pe geam. Îl arunc de la geam, se face simțit de la demisol. Dar nu cedez, nu, tocmai acum când am rezistat atât. 

Se face seară, plec acasă, în mașină îmi dă subit un brânci. Gândul ăsta neisprăvit. Deja am planul de bătaie pentru acasă, ca să nu-l am prin preajmă, darămite în cap. Și încep ultimul tur de forță. Treburi casnice perfecte pentru astfel de momente. Cum? Aveam un gând? Nu cred. Până când, în sfârșit, mă relaxez un pic.

 Intru pe blog să mai scriu ceva. Despre ce, ați ghicit! Despre gândul ăsta nenorocit care m-a torturat toată ziua. 

Ceva soluții aveți? Fiindcă nu-l mai vreau prin preajmă. Fiindcă e aiurea. Fiindcă îmi strică voia bună și n-am timp de așa ceva. 

 

foto: one.ro

Fabiola Ion
Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă. Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă. Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

20 thoughts on “Când te râcâie un gând

  1. Râcâie-l și tu! 😉 Apropo, verifică mailul cu care te-ai înscris la concursul de pe GoodRead, cel cu „cum am descoperit cărțile” – te așteaptă o surpriză 🙂

  2. Mai in gluma, mai in serios, aceste ganduri sunt o iluzie…Problema este ca am ajuns „dependenti” de ele, sunt drogurile noastre, aproape de fircare clipa. Acolo este trecutul ca memorie si viitorul ca speranta. Prezentul?! Cui sa-i mai pese de el?! N-avem timp…pentru REALITATEA de dincolo de ganduri.

      • Eu despre asta vorbesc pe blog, despre faptul ca nu trebuie sa ne identificam cu gandurile, ca acestea ne sunt straine. Gandurile nu trebuie cenzurate, trebuie lasate sa „treaca”, sa nu le dam putere. Fara TACEREA mintii nu putem avea revelatia SINELUI. Usor de zis…dar nici atat de greu de infaptuit, pe cat pare. din pacate nu suntem constienti de aceasta necesitate, nu ne intra in sfera preocuparilor. Viata de zi cu zi, cu toate frecusurile ei, ne cuprinde si nu ne mai lasa sa ne ocupam de NOI, de noi cei ADEVARATI.

Lasă un răspuns