Când beau vin…

Îmi place vinul. Și alb și roșu. Uneori, mai mult roșu. Și recunosc că beau, ocazional. Nu fac excese fiindcă sunt adepta faptului că excesele de orice fel nu îmi aduc niciun beneficiu. 

image

Beau vin în două situații. Când mă simt foarte bine, în compania celor dragi, la o petrecere care să-mi placă sau când îmi e tare greu. Așa, ca la nervi. Să mă răzbun pe bietul pahar de vin pentru toate nedreptățile care mi se întâmplă. Imaginare sau nu. 

În ambele situații, vinul poate fi relaxant. În prima fază. Că a doua zi, sigur îți e mai rău. Dar cine se mai gândește la a doua zi când prima zi e așa ofertantă? Așa euforie, relaxare, beatitudine, visare la roz-bonbon când mai întâlnești? Doar tu și paharul de vin, eventual un partener de băut, deja te crezi în Paradis. E doar o iluzie dar pentru câteva ore te simți stăpânul Universului, ești în stare de absolut orice, ai găsit soluția tuturor problemelor. Te simți Alpha și Omega. Dulce stare, nimic de zis. Ai spart rutina.

Dar a doua zi revii la cruda realitate. La multitudinea de întrebări, griji, probleme. Îți e rău sau nu. Dar n-ai rezolvat nimic. Absolut nimic. Ți-ai cumpărat doar puțină fericire, puțină relaxare. Ai visat puțin. Frumos, bineînțeles. Că doar nu bei ca să te simți în continuare rău. Doar dacă ești sadic.

Așa că puțin vin roșu nu face rău nimănui. Dimpotrivă, combate inhibițiile și face viața mai frumoasă. Există și o vorbă. Vinul e bun pentru femei când e băut de bărbați. La mine e invers.

Vine weekend-ul, de ce să nu ne relaxăm puțin? Iar eu mai adaug pe listă și vișinata și zmeurata.

Să aveți un weekend așa cum vă doriți!

 

Fabiola Ion
Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă. Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă. Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

12 thoughts on “Când beau vin…

  1. REALITATEA este minunata, mirobolanta, extatica…Faptul ca NU O VEDEM ASA, este numai din cauza noastra. Starile noastre sunt conditionate de o multime de factori irelevanti, care insa au devenit a doua noastra natura. Prima noastra natura, cea reala, nu contrafacuta de aceste conditionari…ne este necunoscuta. De aceea ni se pare realitatea contrafacuta…urata, mizerabila, o vesnica lupta….Din fericire…nu este o teorie. Cand nu o vom mai suporta, cand nici un vin , sau alt drog nu ne va mai folosi si nu ne va mai face sa visam…vom sti ce avem de facut. Pana atunci…fiecare „scapa” cum poate.

  2. Cui nu-i place vinul? Din păcate, discuțiile despre vin sunt un teren pe care se dezvoltă toate snobismele și fițele posibile; tot peizanul se crede uneori mai fin decât publicul.

Lasă un răspuns