Îmi place vinul. Și alb și roșu. Uneori, mai mult roșu. Și recunosc că beau, ocazional. Nu fac excese fiindcă sunt adepta faptului că excesele de orice fel nu îmi aduc niciun beneficiu.
Beau vin în două situații. Când mă simt foarte bine, în compania celor dragi, la o petrecere care să-mi placă sau când îmi e tare greu. Așa, ca la nervi. Să mă răzbun pe bietul pahar de vin pentru toate nedreptățile care mi se întâmplă. Imaginare sau nu.
În ambele situații, vinul poate fi relaxant. În prima fază. Că a doua zi, sigur îți e mai rău. Dar cine se mai gândește la a doua zi când prima zi e așa ofertantă? Așa euforie, relaxare, beatitudine, visare la roz-bonbon când mai întâlnești? Doar tu și paharul de vin, eventual un partener de băut, deja te crezi în Paradis. E doar o iluzie dar pentru câteva ore te simți stăpânul Universului, ești în stare de absolut orice, ai găsit soluția tuturor problemelor. Te simți Alpha și Omega. Dulce stare, nimic de zis. Ai spart rutina.
Dar a doua zi revii la cruda realitate. La multitudinea de întrebări, griji, probleme. Îți e rău sau nu. Dar n-ai rezolvat nimic. Absolut nimic. Ți-ai cumpărat doar puțină fericire, puțină relaxare. Ai visat puțin. Frumos, bineînțeles. Că doar nu bei ca să te simți în continuare rău. Doar dacă ești sadic.
Așa că puțin vin roșu nu face rău nimănui. Dimpotrivă, combate inhibițiile și face viața mai frumoasă. Există și o vorbă. Vinul e bun pentru femei când e băut de bărbați. La mine e invers.
Vine weekend-ul, de ce să nu ne relaxăm puțin? Iar eu mai adaug pe listă și vișinata și zmeurata.
Să aveți un weekend așa cum vă doriți!
- Cartea și fotografia, echilibrul perfect - 3 mai 2023
- Cărți gratuite în Constanța - 25 aprilie 2023
- Florile din viața mea - 9 aprilie 2023
12 thoughts on “Când beau vin…”