foto: tramos.ro

20 ANI. 20 de anotimpuri. 20 de ani de tinerețe și maturitate, împletiți perfect, cei mai frumoși din viața unui om. Asta sărbătoresc eu mâine.

20 DE ANI DE LA TERMINAREA LICEULUI!

O avalanșă de sentimente și emoții mă încearcă, și nu numai pe mine. Fiindcă timpul a trecut peste noi toți pe nesimțite, nemilos, firesc, așa cum numai el știe s-o facă. La final de clasa a XII a, am pornit toți în viață cu un sac imens de visuri, dorințe, idealuri. Unii dintre noi ni le-am împlinit, alții nu, unii au încercat, alții au abandonat. Dar acum, cel mai important lucru este faptul că această călătorie prin timp ne-a modelat, ne-a cizelat, ne-a transformat în ceea ce suntem azi și cred că fiecare din noi este mândru de ce a devenit. De la rățușca cea urâtă, fricoasă și plină de complexe am ajuns la prințesa din povești (glumesc, evident!), o femeie conștientă, sigură pe ea, care știe să vadă partea plină a paharului cam în orice situație. Deci da, eu una, sunt. 

Dacă mă întrebați când au trecut, habar n-am. Într-o fracțiune de secundă, poate aș răspunde. Fiindcă așa mi se pare. Bilanțul lor, pentru mine, este unul impresionant. Împlinire pe toate planurile, experiențe de viață extraordinare, momente critice dar și de fericire maximă, așa aș sintetiza acești minunați ani. Clipe de neuitat.

Voi participa la reuniune și nu o să las nimic să-mi strice cheful sau plăcerea revederii cu colegii mei. Deși anul trecut am făcut un fel de repetiție, iar pe unii din ei i-am revăzut. Cu alții am stabilit relații pe viață, nu am rupt niciodată legătura și pentru asta mă simt norocoasă și recunoscătoare. Doi dintre ei îmi sunt nași de cununie, iar colega mea de bancă, o prietenă de suflet. Acest eveniment mi se pare unul minunat, fiindcă se întâmplă o singură dată în viață și pentru câteva ore fiecare dintre noi ar trebui să uite de problemele cotidiene și să participe cu cel mai mare drag. Să-și deschidă sufletul pentru a primi bucuria participării și revederii deopotrivă cu colegii și profesorii. Sau, mă rog, doar cu unii dintre ei. Pentru că unele dintre animozități au rezistat timpului. Din păcate.

Unul dintre profesori, stabilit în America imediat după promoția noastră, vine în fiecare vară în Constanța și își rezervă din timpul său o seară pentru a se întâlni cu foștii elevi unde a fost el diriginte. Ce poate fi mai frumos de atât?

Cei trecuți de această etapă a vieții lor, sper să fi participat la așa ceva, iar cei care nu, îi rog să nu rateze acest eveniment, pentru că e unic!

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (17) - 3 februarie 2023
• Răsăritul prin ochii, gândurile și lentila fotografei Galia Dan - 2 februarie 2023
• Răsăritul prin ochii, gândurile și lentila fotografei Ana Boraciu - 26 ianuarie 2023