Da, am ajuns s-o trăiesc și p-asta. Să râd în somn. Io până și-n somn nu mă pot abține. Mi se întâmplă să mai și vorbesc în somn când sunt foarte obosită, de fapt să bolborosesc ceva, iar soțul mi-a zis că el nu înțelege nimic din ce tot zic acolo. Doar că îl trezesc din somn. Dimineața, bineînțeles că nu-mi amintesc nimic, nici ce-am visat, nici ce-am zis. 

Azi noapte în schimb m-am trezit din somn de propriul râs. Râdeam cu așa o poftă că am reușit să și conștientizez asta. Să-mi dau seama că am visat, că râd, apoi că mă trezesc. Soțul s-a trezit buimac, a zis că el știa că nu mai e nimeni în pat cu noi care să-i gâdile nevasta, de se prăpădește asta de râs în miez de noapte. De dimineață făceam analiză de situație, amândoi la ce s-a întâmplat noaptea. Nu-mi amintesc visul, deși mi-aș fi dorit asta tare mult. Să văd motivul meu de amuzament. Și al soțului de trezire. Cert este că eu azi m-am trezit la 9 (uraaa, în sfârșit!), după noaptea buclucașă. 

Noroc că nu sunt somnambulă. Deocamdată. În schimb buburuzele mele, da. Amândouă ne-au făcut-o. S-au ridicat din pat, au deschis ușa de la intrare și au luat-o pe scări, în jos. Dimineața nu-și aminteau nici una că am vorbit cu ele, nici că ne-au răspuns la întrebările puse noaptea, nici că ar fi avut asemenea escapade. Ceață totală. Iar cea mică mă copie, vorbește și ea în somn. Diferența e că la ea înțeleg ce zice și așa îmi dau seama cam ce visează. 

Săracu’ soțul, el e singurul „normal” din familie. Cât o mai rezista și el, cu așa specimene. Ne adună după scări, se trezește în bolboroseală de cuvinte sau râs sănătos. Bine că nu se trezește în plânsete sau luat la palme. 

El, când e foarte obosit, mai sforăie un pic. Rareori foarte tare. Atunci îl trezesc pentru a-i schimba poziția de somn.

Familie normală, nu? 

foto: terrapi.ro

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Cartea și fotografia, echilibrul perfect - 3 mai 2023
• Cărți gratuite în Constanța - 25 aprilie 2023
• Florile din viața mea - 9 aprilie 2023