(Ultima) impresie din tabără

20 Comments

tabara-de-copiiÎncep cu concluzia: mă gândesc serios dacă la anul, de fapt vara viitoare, o mai las în tabără!

Mi-am trimis buburuza în tabere pentru că mi se pare educativ, și pentru mine (cum „mă descurc” eu fără ea o săptămână), dar mai ales pentru ea. Fiindcă taberele de copii îi ajută pe aceștia în primul rând să devină independenți, îi responsabilizează să nu mai fie lipiți de rochia mamei sau să se smiorcăie la prima julitură, și mai ales, să vină înapoi acasă cu tot bagajul. Același cu care a plecat, nu cu lucrurile altuia prin el. Asta cred eu despre taberele pentru copii din ciclul primar. La cel gimnazial, se cam schimbă treaba.

Deja s-au responsabilizat, au preferințe de tot felul, începând cu hainele și accesoriile din bagaj și terminând cu alegerea colegilor de cameră. Și de-ar fi numai asta. Dar, când s-a întors fiică-mea din tabără, am aflat niște lucruri care nu m-au șocat, dar nici bine nu mi-au picat la sistemul meu nervos.

Ea a plecat cu câțiva copii de vârsta ei și mai mulți de 14-15 ani, respectiv, proaspăt adolescenți, care trec clasa a 8 a sau a 9 a. La pachet, a avut și teribilismele ăstora. Să enumăr cele mai grave: se fuma, se bea alcool, energizante și… pare-se, se făcea sex. 

Nu întrebați ce făceau cadrele didactice, însoțitorii lor. Fiindcă mie mi se pare că întotdeauna sunt puțini pentru numărul mare de copii și oricât și-ar da ei silința, nu au cum să supervizeze 60 copii, de exemplu, pe toți în același timp. Nu vorbesc de orele de masă, sau excursiile opționale pe care le aveau în program, sau alte activități specifice taberei. Vorbesc de orele de după cele în care oficial toți ar trebui să doarmă. Fiică-mea s-a culcat constant în jurul orei de 2-3 noaptea, chiar și mai târziu, fiindcă și dacă ar fi dorit mai devreme nu avea cum, celelalte colege de cameră n-ar fi făcut liniște să doarmă prințesa. Ea a stat în cameră cu cinci fete.

Nu m-am crizat pe seama orei de culcare, pentru că oricum nu puteam să fac nimic, așa avea și ea parte de „teribilismul” ei, în schimb, mă crizam la gândul că vedea și stătea lângă adolescenți nu tocmai ok din al meu punct de vedere. Copii de bani gata, trimiși în tabără în nu știu ce scop, căci la ce apucături au avut, nicidecum nu a fost unul educațional. Cu bani de buzunar, mai mulți decât costul efectiv al taberei, cu telefoane și accesorii ultima generație, cu un comportament  precoce pentru vârsta lor. Nu e treaba mea cum își educă fiecare copilul, dar mă bucur tare mult că buburuza mea nu a agreat nici unul din aceste comportamente, era oripilată numai la gândul de a pune o țigară în gură, nu mai zic de alcool sau… 

Cum pragul începerii adolescenței a scăzut, eu trebuie să fiu de pe acum în gardă, să fiu pregătită psihic la toate transformările ei. În orice caz, cafeaua din duminica asta nu prea mi-a tihnit, pentru că atunci mi-a povestit multe lucruri, vorbea cu o naturalețe care mă bucura, dar în același timp mă făcea să vreau să mușc din cană. Iar ta-su făcea niște ochi mari, mari, când la mine, când la ea. Adică ea este copilul nostru care mai ieri mă înnebunea cu desenele ei Scooby Doo?

Cea mai amuzantă povestioară, de-a ei pentru mine, a fost când mi-a spus cum a reacționat ea, când un băiat a „îndrăznit” să-i facă ochi dulci, la piscină. Se pare că băiatul îi tot dădea târcoale în timp ce ea înota, iar ea, foarte radicală, ca să scape definitiv de „intrus”, i-a spus fluturând din mână:

– Bâșt măi, sunt indisponibilă! 

Cred că l-a șocat, cert e că după cum mi-a relatat a scăpat definitiv de el, pe toată perioada taberei.

Deci: o mai trimit sau nu în tabără?

Fabiola Ion
Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

Articole similare

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă. Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă. Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

20 thoughts on “(Ultima) impresie din tabără”

  3. Walter Rorschach

    Las’ c-am fost eu într-o tabără unde profu’ (de sport) şi profa (de română) care răspundeau de noi „erau pe treabă” (n-au fost „dovezi flagrante”, dar „semne”, destule; ambii cam 36-37, ambii căsătoriţi). A ieşit scandal la sosirea acasă fiindcă s-a aflat ce-a făcut profa: le-a costumat pe fetele mai mari (de-a 7-a şi de-a 8-a) în „bacante”, adică drapate în „togi” din cearceafuri, cu unul sau ambii umeri goi, şi în păr spice de grâu şi flori de câmp. Machiajul – din trusa profei, pusă la bătaie. Bine-nţeles, nici vorbă de sutien, şi totuşi fetele aveau 14-15 ani. Motivaţia costumării: „era balul mascat de încheiere a taberei şi trebuiam să apărem cu ceva original”. Flirturi mai erau, dar „acţiune” nu ştiu să fi fost, pe atunci „lumea era mai discretă”.

    Răspunde
  4. calinakimu

    Poate că nu sunt cel mai bun exemplu de parinte…poate că da ?! Asa este, viaţa işi urmează cursul după reguli aleatorii…adica fără reguli prestabilite. Ea este paradoxală, nu cum am vrea noi…predictibilă. „Besi măi” nu va funcţiona la infinit şi este foarte bine…Nici un părinte nu poate trăi pentru copilul său ce acesta trebuie să descopere singur. Este bine ca părinţii să-i „povestească” copilului variantele posbile, nu si pe cele imposibile, adică pe cele pe care copilul le va vedea ALTFEL, nu ca „babacii” expiraţi. Mai devreme sau mai târziu buburuzele vor zbura, este în firea vieţii. Tu şi soţul tău ati vrea să fie căt mai tărziu, buburuzele cât mai repede(în ciuda declaraţilor verbale), dar dacă vor fi ţinute cu sila atunci există riscul sa rupă lanţul, ceea ce poate genera şocuri.
    Copiiilor trebuie să li se dea impresia că sunt liberi, dar să fie supravegheaţi de la distanţă, pe cât se poate. Mama trebuie sa le fie o prietenă, uşor parşivă. Să le tragă de limbă, să empatizeze cu ele, să intre în jocul lor…dar să spună lucrurilor pe nume. Despre viaţa sexuală copiii trebuie informaţi căt mai corect posibil, cu risul de a fi la răndul lor suspectaţi de ce fac părinţii în intimitate. Mai bine aşa, decât sa descopere copiii singuri, cu repulsie, de cât de ipocriti pârinţi au, de ce fac…lupii moralişti. Trebuie să ştie totul despre sexul protejat şi multe altele…Pudibonderia este paguboasă în aceste situaţii.
    Subiectul este vast, pe cât de vast este comportamentul uman…Eu am acordat libertate totala fetelor mele, soţia le-a supravegheat dându-le senzaţia libertaţii totale, le este cea mai bună prietenă şi restul…vine de la sine. Amandouă fetele ŞTIU ce vor, sunt pe picioarele lor, chiar dacă acestea sunt firave…sunt puternice. Alt paradox…

    Răspunde
  6. Alex

    Da, un subiect foarte greu. Trebuie atât de multă grijă cu copiii… Pentru că uite, cât de mlt ai grijă de ei şi îi educi aşa cum crezi şi ştii mai bine şi-l formezi exact aşa cum doreşti, dar influenţa celorlalţi copii poate fi teribilă. Şi nu toţi au avut parte de o educaţie corespunzătoare. Prostiile şi teribilismele lor, pot să-i încânte pe ceilalţi copii, care se trezesc că imită, din teribilism, tot felul de aiureli. Ceea ce mă întristează cel mai mult este că vârsta copilăriei se scurtează tot mai mult. Şi este cea mai frumoasă perioadă a vieţii unui om! Prea repede se apucă copiii de azi de lucruri de care se vor sătura tot restul vieţii. Nici nu-şi dau seama cât vor regreta anii copilăriei şi inocenţa acestei vârste.
    Binenţeles că trebuie să fie pregătiţi pentru trecerea în noile lor etape de viaţă, iar cei mai buni prieteni şi sfătuitori trebuie să fie părinţii.
    Numai bine şi zile frumoase la toată familia voastră! 🙂

    Răspunde
  7. kariris

    Nu cred ca solutia e sa fugim de problema (in cazul tau, sa nu o mai lasi in tabara) eu cred ca dialogul si cel mai mult exemplele o pot ajuta sa aleaga corect

    Răspunde
  8. Walter Rorschach

    Pe cea mare n-ar strica s-o duci la un curs de autoaparare, recomandabil tehnica Krav Maga (inventata si utilizata de comandourile israeliene, dar mai usor de deprins decât judo sau jiu-jitsu, si uneori mai eficienta). Dar antrenor serios, nu urechist.

    Răspunde
  9. ~Ankita~

    Am fost si eu in tabere, dar slava Domnului ca nu am avut incidente de genul. Am avut norocul sa am colege si colegi seriosi, fara astfel de preocupari :)) Ba chiar am mers mai multe fete la baieti in camera si am stat acolo peste noapte si nu am facut decat sa jucam carti si alte jocuri. Dar nu-ti face griji, din ce am citit pe blogul tau, fiica ta e mai cu capul pe umeri decat multi copii, chiar si mai mari decat ea. Sigur o sa vrea si la anul in tabara, mai ales daca are ocazia sa stea treaza pana tarziu si sa fie mai departe de casa pentru cateva zile.

    Răspunde

Lasă un răspuns