Am făcut o faptă bună. De curând. Culmea e că nu a fost premeditată. Pur și simplu a ieșit din mine. Azi mi-am amintit de ea și m-am simțit al naibii de bine. Adică, așa, cu gândul la ea, plimbându-mă cu fetele, m-am trezit zâmbind. Dar un zâmbet din ăla larg, pe toată fața lățit, așa ca de om tâmp, care zici că a descoperit rețeta fericirii. Mi-am dat seama de reacția mea când un trecător se uita cam fix la mine. O fi zis că am înnebunit. Cred și eu, uitați-vă pe stradă, într-o zi normală de lucru, să vedeți câte fețe zâmbitoare vedeți. Un număr foarte mic, tinzând spre zero.

Treaba lui ce-o fi gândit, eu mă simțeam foarte bine, și m-am cufundat iar în gândul meu. Bucuria și satisfacția pe care o simți în acel moment, bate lejer orice satisfacție materială, oricât ai fi tras pentru ea. Sau cel puțin așa cred eu. Îți dă o stare extraordinar de benefică, te hrănești din ea, te calmează (asta dacă ești stresat), e ca un drog. 

Nu mă pot lăuda că am făcut multe fapte bune. Dar alea puține care au fost, au fost făcute cu cel mai mare drag, cu inima deschisă și satisfacția pe măsură. Fiindcă ce fel de oameni am fi dacă nu am întoarce puțin din binele nostru, fie și sub forma unei vorbe bune? Am fi goi, cu siguranță.

Iar azi de dimineață, deși nu eram nici eu prea veselă, am spus unui curier cu care lucrez să zâmbească, fiindcă ziua e lungă. Era încruntat rău de tot, foarte concentrat în ceea ce făcea. M-a privit și a zâmbit. Mai târziu, ne-am intersectat din nou drumurile și când m-a văzut, a început să râdă. Și eu, la fel. Știa că trebuie să zâmbească.

Așa că, oricât de greu ar părea, uneori un zâmbet și o faptă bună pot face minuni!

foto: romaniaresponsabila.ro

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Câtă primăvară încape într-o floare? - 24 martie 2023
• Răsăritul prin ochii, gândurile și lentila fotografului Andrei Dobre - 9 martie 2023
• Sfânta Superficialitate, cea de toate zilele - 3 martie 2023