Cu toții ne supunem legilor lui, într-un moment sau altul. E inevitabil. Iar eu mi-am făcut o listă cu situațiile când mi se aplică perfect:

• mă uit la prognoză înainte de a-mi spăla mașina, nu de alta, dar măcar trei zile să o am și eu curată, curată. Nici o șansă! Prognoza e ok, toată săptămâna e soare fără pic de nor, numai în ziua când o spăl eu sau imediat următoare, plouă. Sau mi-o udă fic-mea când udă gazonul, florile (zice ea) deși îi spun să nu-i treacă asta prin minte. Și fiind închisă la culoare, ie-te gata dalmațianul cu pete albe de praf. Că la noi praful e la rang de șef, mai ales când bate vântul.
• îmi spăl geamurile și în jumătate de oră sunt șiroaie de apă, udă soacră-mea florile (v-am mai spus, stă deasupra mea). Iar geamurile mele sunt destul de măricele, că na, am vrut muuultă lumină naturală dar n-am luat în calcul și caloriile consumate pentru a le face bec.
• am damblaua de a mă răsfăța și eu duminică cu o oră mai târzie de trezire, mai ales în vacanță (ce e aia?). Pe buburuza mică o apucă dorul de înlocuit cântatul de cocoș dis de dimineață, adică pe la 6 sau 6.30. Și mai și vine peste mine, îmi pune mâna pe cap sau față și mă-ntreabă dulce: Mami, dormi? Iar eu de-abia deschid un ochi și îi zic: Nu draga mea, tocmai eram în actul doi din visul meu! Sau cel puțin asta intenționam să-i spun.
• mă duc la plajă sâmbătă dimineața în Mamaia, pe la jumătatea stațiunii. Maaare greșeală! Deși mă bucur ca un copil când văd parcarea goală și am loc, când ajung pe plajă, mi se ridică părul pe ceafă. Primele 4 rânduri de șezlonguri de la mal sunt ocupate, rezervate, indisponibile. Deși eu stau maxim trei ore. Adică când eu plec, turiștii vin. Zona de cearșafuri zici că s-a cusut un curcubeu de pânză pe tot nisipul. Să mai zic că la 8.15 eram pe plajă? Păi naiba m-a pus să mă duc în weekend în Mamaia? Deși știam că atunci e nerecomandat pentru constănțeni părăsirea orașului, în zone adiacente. Doar dacă au rezervorul plin sau timp de pierdut în mașină.
• mă răsfăț și eu cu o manichiură impecabilă iar când ajung acasă se produce inevitabilul. Fix în ziua cu pricina, am ceva de șmotruit. Deși îmi iau în calcul această posibilitate și încerc să rezolv această activitate până în ziua respectivă. Să-mi admir și eu unghiuțele proaspăt cosmetizate. În seara asta mă aștepta un congelator șmecher decorat de o sticlă de ceai verde, care a explodat. Oare cine o fi uitat-o acolo, așa, pentru o răcire rapidă? Că doar n-oi fi taman eu aia („deșteaptă”)!
• îmi place trupa Vunk, și pentru asta anul trecut am vrut să merg la București, pentru un concert acustic în aer liber. Zis și programat. Iar soțul meu se gândește să-mi facă o surpriză, rezervă o cameră la hotel la munte, o și plătește, ca să petrecem și noi ca doi porumbei după concert. Dar cum Murphy nu doarme, se îmbolnăvește buburuza destul de rău și adio concert. Și o noapte romantică la munte. Am văzut secvențe pe net din concert, a fost încântător de ofuscant (există cuvântul ăsta?). Iar anul ăsta se repetă figura. Primisem cadou un weekend la Băile Felix, la un hotel cu moț, eu și soțul. Am încercat să trimit pe altcineva în locul meu, dar fiind din scurt, nu mi-a ieșit.
• îmi fac listă de cumpărături, că fiind multe și mărunte, sigur uit ceva. Exact așa mă sfătuiește și soțul, ca să nu mă apuce damblaua când ajung acasă și constat că tocmai ce era mai important sau urgent am uitat să cumpăr. Și după ce o întocmesc frumușel, o pun la ușă, la vedere, în mașină ne întrebăm mirați unul pe celălalt: Lista ai luat-o? Evident că…. nuu!

Și cred că ar mai fi și altele, dar astea sunt cele mai vii în memorie.

foto: 1cartepesaptamana.ro

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Fotografiile au suflet - 24 iulie 2024
• Când ego-ul e regele sufletului tău - 22 mai 2024
• Lucrurile bune vin când vor ele, nu când vrem noi - 16 aprilie 2024