La noi în familie, eu spăl mașina și o folosesc cel mai mult, soțul îi pune combustibil, se ocupă de taxe și schimbul de cauciucuri. Echitabil, nu? :)) Aaa, partea cu micile zgârieturi e fifty-fifty. Ca să nu se supere niciunul.
Azi e zi de spălat, așa că mă duc la spălătorie. La aceeași, fiindcă e locul unde îmi place cum e spălată mașina. V-am povestit aici o experiență din acest loc.
Când ajung, sunt singura de acolo. Ciudat, de obicei este cel puțin o mașină. Bag mașina, îmi ocup locul pe băncuța de odihnă și privesc cum încet, încet, se umple de mașini. Prima, o femeie. A doua, o femeie. A treia, tot o femeie. A patra, (hai că încep să zâmbesc, n-am cum să mă umfle râsul deși îmi cam vine), o femeie!!! Și stop, că spălătoria e doar de cinci mașini. Ultima femeie face patru (?!?!) manevre să o poziţioneze corect.
Serios acum, vorba știu eu cui, trăim în epoca matriarhatului? Nu-mi bat capul prea mult cu asta, dar ce șanse să fie ca toți șoferii de acolo să fie femei? Spectacolul pentru mine de-abia acum începe. Fiindcă am ajuns prima, eu sunt 1. Celelalte le voi spune 2, 3, 4 și 5.
2 coboară din mașină, ochelarii de soare nu îi scoate de la ochi nici măcar o secundă pe toată durata șederii și se așează lângă mine. Stă țeapănă ca o stâncă, cu ochii pe mașina ei. Vine și 3, intră înăuntru, în bar. 4, și ea tot pe băncuță. 5 ezită puțin, pe băncuță e cam aglomerat, înăuntru nu o tentează. Așa că stă în picioare, lângă celelalte 3 surate. Și apoi liniște… nici una din femei nu scoate un cuvânt. 2 și 5 pe telefon, eu și 4 ne uităm la mașini. Acuma, nu sunt eu aia care să socializeze așa, subit, dar se pare că nici celelalte nu sunt doritoare.
Zâmbesc în gând. Serios, nicio femeie de aici fără sămânță de vorbă? Greu de crezut. Minunea nu durează mai mult de câteva minute. 2, autoritară, îi spune lui 5 să-și închidă geamurile. 5 le verifică, erau închise. Mulțumește și-și vede de telefonul ei. Apoi tot 2 îi spune unui băiat de acolo să aibă grijă, să dea cu spumă peste tot. Eu mustăcesc. Asta sigur e vreun soi de șefă. Se plictisește rapid, nu mai are cui da ordine, intră apoi și ea în bar.
5 îi ia locul, lângă mine și… începe. Să socializeze. Cu mine. Scria cumva pe fruntea mea că am chef? Nu, dar hotărâsc să fiu politicoasă. Puțină vorbă n-a omorât pe nimeni. Mă întreabă dacă am mai fost aici, dacă fetele curăță bine interiorul, dacă mi se pare scump sau ieftin, dacă se dă bon fiscal. Răspund la toate întrebările. Apoi avem discuții profunde despre vreme, despre nori, cum sunt ei așezați atât de frumos pe cer şi cât de perfect e poziționat soarele între ei.
Dar când mă întreabă dacă am cont de Facebook, că vrea să-mi ceară prietenia, să-mi arate ceva de vânzare, mă uit cruciș la ea. Am vrut s-o întreb dacă mă invită mai întâi la o cafea. Cine știe, poate devenim best friends. Îi spun că da, dar mă grăbesc, poate altă dată, mașina mea e gata. Mă sui și plec.
Cum aș putea să spun că timpul petrecut la o spălătorie e enervant? Sau plictisitor? Nicio șansă.
Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.
Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.
- Fotografiile au suflet - 24 iulie 2024
- Când ego-ul e regele sufletului tău - 22 mai 2024
- Lucrurile bune vin când vor ele, nu când vrem noi - 16 aprilie 2024
10 thoughts on “E soare afară, spălăm mașina!”