Am făcut o faptă bună. De curând. Culmea e că nu a fost premeditată. Pur și simplu a ieșit din mine. Azi mi-am amintit de ea și m-am simțit al naibii de bine. Adică, așa, cu gândul la ea, plimbându-mă cu fetele, m-am trezit zâmbind. Dar un zâmbet din ăla larg, pe toată fața lățit, așa ca de om tâmp, care zici că a descoperit rețeta fericirii. Mi-am dat seama de reacția mea când un trecător se uita Citeşte mai mult…
Încep cu concluzia: mă gândesc serios dacă la anul, de fapt vara viitoare, o mai las în tabără!
Mi-am trimis buburuza în tabere pentru că mi se pare educativ, și pentru mine (cum „mă descurc” eu fără ea o săptămână), dar mai ales pentru ea. Fiindcă taberele de copii îi ajută pe aceștia în primul rând să devină independenți, îi responsabilizează să nu mai fie lipiți de rochia mamei sau să se smiorcăie Citeşte mai mult…
Da, de ce nu? Să luăm aminte la această zicală veche. Oamenii gospodari aşa ar face.
Eu azi am transformat-o culinar. Mâncam şi mă amuzam. Păi ce naiba să fac? Mai ales când m-am trezit cu faţa la cearşaf, cu cafeaua la nas, dar nebăută, din lipsă de timp. Am plecat la serviciu cu capsa pusă, mi-am băut aici cafeaua şi apoi i s-a făcut milă lui Dumnezeu de mine, a zis că n-are rost să fiu cutroasă Citeşte mai mult…
Prima impresie a buburuzei de când a ajuns, fix din prima zi, a fost spre marea ei dezamăgire că nu are wi-fi. În tabără. Vaiii, ce tragedie, vă daţi seama??? Nu că ar fi contat câte fete sunt în cameră, ce condiţii au, ce gust are mâncarea. Nuu! Cum mai putea ea să-mi trimită poze, impresii, aşa, la cald? Şi normal, cum să stea departe de lumea virtuală? (Cred că mai degrabă asta.)
Motiv pentru Citeşte mai mult…
Că tot e azi Ziua Internaţională a Sărutului! 🙂
Citesc, din ce în ce mai mult, din ce în ce mai des. Citesc oriunde pot. În mașină, în avion, în așteptarea Alesiei, când iese de la școală, pe plajă. Mai ales pe plajă. Aici a fost începutul dragostei mele pentru citit și pentru George. Și tot aici s-a încheiat, doar pentru el. Fiindcă a ales să iubească pe alta, și fără să dea explicații, și-a făcut bagajul într-o dimineață și a plecat.
Buburuza mare azi de dimineață, devreme, a plecat în cea de-a treia ei tabără. O săptămână. Aceleași sentimente pentru mine, de fiecare dată. Nu la fel de intense ca prima oară, când am avut o săptămână luuungă, cât o lună, până am văzut-o din nou acasă. Era prima oară când pleca de acasă, atâtea zile, fără noi, în cei 9 ani de zile de când a apărut în viața noastră. Când am sunat-o ca disperata, Citeşte mai mult…
Da, am ajuns s-o trăiesc și p-asta. Să râd în somn. Io până și-n somn nu mă pot abține. Mi se întâmplă să mai și vorbesc în somn când sunt foarte obosită, de fapt să bolborosesc ceva, iar soțul mi-a zis că el nu înțelege nimic din ce tot zic acolo. Doar că îl trezesc din somn. Dimineața, bineînțeles că nu-mi amintesc nimic, nici ce-am visat, nici ce-am zis.
Azi noapte în schimb m-am trezit Citeşte mai mult…
Eterna Poștă Română, glorioasă în vremea comunismului, falimentară aproape acum. Doamne ferește să ai nevoie de ea. Între timp s-au inventat numeroase firme de curierat rapid, unele chiar ultra rapide. Cu unele din ele lucrez și eu, deja mă cunosc ca pe un cal breaz.
Dar uite că mai am nevoie de ea, din an în Paşte. Am participat la un concurs, am scris un articol pe blog, am câștigat premiul III, Citeşte mai mult…