Acel 19

Acel 19 august, întipărit pentru totdeauna în sufletul meu. Acea amorțire a unei bucăți din creier de parcă aveam un cui înfipt. Acea durere ascuțită. Acea frică. Acea remușcare că aș fi putut face ceva. Acea incapacitate de a lua vreo decizie. Și câte au mai fost de luat.

Acel pumn de pământ refuzând să se împrăștie. Acel refuz de a sta în biserică. Acel miros inconfundabil de tămâie care m-a urmărit mulți ani. Acel negru. Insuportabil de negru, chiar și acum, după atâția ani. Acel râu de lacrimi care a curs în neștire. Apoi a secat, aproape pentru totdeauna. De atunci am fost incapabilă să mai plâng așa de mult sau de intens.

Acel dor și gol. Acea singurătate. Acel moment când cineva a plâns amarnic că nu ai fost acolo. Acea persoană care atunci a fost lângă mine, când alta își avea locul. Acel drum.

Acel gând nebun care m-a urmărit înainte și după. Acea promisiune. Apoi acel tort cinic, mare și alb, groaznic de alb și lacrima din colțul ochiului.

Toate astea le-am simțit. Le știu exact cum au fost chiar și acum. În fiecare an.

Ai fi împlinit 65 ani. O vârstă rotundă și frumoasă. Mi-aduc aminte că îți plăcea DALIDA. 

Uite, numai pentru tine!

 

 

 

Fabiola Ion
Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă. Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă. Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

17 thoughts on “Acel 19

  1. Of, am vrut initial sa dau like, sa stii ca am trecut si am citit, insa ar fi parut urat… Cunosc bine si lacrimile secate, si negrul insuportabil de negru, si mirosul de tamaie, si refuzul de a sta in biserica… Pe toate le-am trait acum 29 de ani si inca nu le-am uitat…

    • Stai liniştită, nu pentru like-uri am scris ci pentru ea, fiindcă dacă ar fi trăit i-aş fi zis „La mulţi ani!”. Şi pentru mine. Oricum, mulţumesc pentru gândurile bune! 🙂

  2. In fiecare 25 noiembrie imi vine sa-i zic tatei..la multi ani. Anul viitor s-ar face 10 ani de cand timpul se masoara altfel, cand e vorba de el.

    Te imbratisez si trimit gand bun catre tine, gand pios catre mama, daca am inteles bine..

    • Fabiola Ion

      Imposibil, l-am lăsat pe Optimist fără cuvinte. Nu poci să cred. Ţi-am înţeles lipsa lor şi-ţi mulţumesc. 🙂

Lasă un răspuns