Sezonul serbărilor se apropie și pentru unii părinți (majoritatea) este motiv de bucurie iar pentru alții, motiv de stres. Eu sunt la alții. Asta de câțiva ani. Am participat la foarte multe și încă n-am terminat.

La primul copil faci un adevărat spectacol, inviți la serbare bunica, bunicul, bona și pisicul. Sesiune foto, filmare, unghiul stâng, unghiul drept, lumina din față, lateral sau spate. Serbarea de Crăciun reprezintă evenimentul monden al anului și ești convinsă că s-a inventat numai pentru tine. Te dai peste cap de trei ori ca personajul pe care-l interpretează să aibă costumul scos din cutie, nou-nouț și cel mai cu moț. Dacă ești mamă de fată, deja faci niște cheltuieli inutile ca să faci să roșească de invidie și cele mai cerebrale mămici. Și ar mai fi multe de spus ce faci la primul copil.

Recunosc, nici eu nu fac excepție.

La al doilea însă, cazi uneori destul de ușor în extrema cealaltă. Și pe-asta am pățit-o. La ultima ședință cu părinții din an când ni se comunica ce rol va avea fiecare copil și MAI ALES ce costumație trebuie să aibă, eu am reținut doar atât „verde, rochiță, ceva pe cap, moț”. Super suficient. Rolul buburuzei mici? SPIRIDUȘ. Unul din cei opt spiriduși ai lui Moș Crăciun prezenți în scenetă.

Buun. Nu mă dau peste cap, nu cheltui nici un leu și îi pregătesc o rochie din tul în TOATE culorile, inclusiv verde (cum era să omit tocmai culoarea cea mai reprezentativă) iar pe cap îi pun o cordeluță cu un pampon mai mare decât capul ei, în ton cu rochița. Era adorabilă, un curcubeu din tul și zâmbet. Mult zâmbet. 

Serbarea. Momentul ei de glorie când intră pe scenă să-și spună rolul și să încânte audiența, alături de ceilalți spiriduși. Momentul meu… de șoc și groază (acasă de foarte mult amuzament) când buburuza iese în evidență mai ceva ca o vestă de polițai. Mai e cineva ca mine care nu știe că spiridușul are COSTUM ROȘU CU VERDE IAR PE CAP UN FES CU CIUCURE ÎN ACELEAȘI CULORI ???

Dacă până atunci eram mândră tare de costumația ei, acum nici o săgeată din privirile dezaprobatoare ale mămicilor nu și-a ratat ținta. Îmi dădusem obștescul sfârșit și eram cu tot cu scaun la subsolul teatrului unde se ținea serbarea. Cum de ce? 

Am stricat minunății de albume foto, filmări și mai știu eu ce, deși prestația artistică a fost bună. Dar pozele, ce te faci cu pozele ????

Lovitura de grație a venit chiar din partea buburuzei mici:

Mami, tu nu știai că spiridușul are costum DOAR din verde și roșu?

Acum, dacă mă treziți la 2 noaptea vă zic exact și câți nasturi sunt pe rochiță.

foto: emaramures.ro

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (17) - 3 februarie 2023
• Răsăritul prin ochii, gândurile și lentila fotografei Galia Dan - 2 februarie 2023
• Răsăritul prin ochii, gândurile și lentila fotografei Ana Boraciu - 26 ianuarie 2023