Am stat de vorbă cu o mămică tinerică, frumușică, cu ceva vechime în ale căsniciei și cu doi copii frumoși. Despre mai multe lucruri. Fiind perioada Sărbătorilor, am vorbit și despre dulciuri. Mă rog, ea a vorbit, eu am ascultat și am încercat să pricep.
Îmi spune la un moment dat „Știi, eu mănânc zilnic dulciuri, cam aceleași de fiecare dată deși au forme și gusturi diferite. Și tare îmi doresc o acadea mare, roșu cu alb, super lipicioasă și delicioasă, să ronțăi la ea până nu mai rămâne decât bățul!” Îi zâmbesc dar nu prea pricep, în primul rând că nu e mare amatoare de dulciuri și în al doilea rând e suficient de deșteaptă să știe de unde să-și procure o astfel de acadea, dacă asta vrea.
Apoi mă uit mai bine la ea. Fața și ochii îi radiază într-un fel anume, într-un fel pe care eu nu l-am văzut până acum. Și dau să deschid gura, dar înghit în sec și aștept să continue. Și nu continuă, mă privește lung, înțelegând nedumerirea mea. Dar fiindcă o cunosc de mult timp, într-un târziu pricep și îi răspund „Dar dacă acadeaua are ardei iute la mijloc, nu ți-e teamă că o să te cam usture? Și n-o să mai simți deloc gustul de dulce?” Iar ea îmi zâmbește înțelegător și continuă „O acadea e o acadea, oricum ai lua-o. Te lipești de ea cu mâinile, cu fața, cu buzele, cu dinții, îi simți gustul treptat și niciodată deplin, vrei să o arunci fiindcă oricum nu o poți termina, dar nu te-nduri că e prea dulce.” Ce să-i mai răspund? Să se limiteze la dulciurile ei zilnice că s-ar putea să-i sară glicemia în aer? Sau că s-ar putea s-o usture foarte tare, de la ardei, desigur?
M-am întrebat totuși „De la atâta dulce, cu sau fără ardei, nu i s-o apleca?”
foto: thewallpapers.org
- Lucrurile bune vin când vor ele, nu când vrem noi - 16 aprilie 2024
- Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (24) - 1 aprilie 2024
- Spiritualitate - 19 martie 2024
17 thoughts on “Acadea cu ardei iute”