O singură direcție, un an în plus. Peste câteva zile vine încă unul și mai ales, unul nou-nouț. Plin de iluzii și speranțe. Că așa visăm cu toții, noul an să fie întotdeauna mai bun decât cel ce tocmai își dă obștescul sfârșit, deși întotdeauna e greu, dacă nu imposibil, să-l faci după bunul plac. 

2015 pentru mine este anul pe care n-aș putea să-l definesc, așa cum făceam de obicei. Sau să-l contorizez în bune sau rele. Aș putea spune că a fost un an plin. Cu de toate. Dar mai ales în trăiri și sentimente, acestea neputând fii trecute nici pe plus dar nici pe minus. Și din punctul ăsta de vedere aș putea spune că a fost un an bogat.

2016 pentru mine este anul în care nu-mi voi mai dori nimic, în afară de sănătate. Știu, sună teribil de simplu dar în același timp sincer. Nu voi mai fi în goana nebună după dorințe și visuri pentru că am observat că atunci când alergi mai tare, atunci te-mpiedici, cazi, iar ca bonus îți mai rupi și-un picior. Îl pui în ghips, îl repari și-o bună bucată de timp nu-l mai folosești așa cum ar trebui.

Mi-aduc aminte că pentru 2014 îmi propusesem s-o las mai moale cu stresul. Era singura directivă care mi-o trasasem riguros pentru noul an. Aiurea, mi-a ieșit doar vreo câteva luni, prin lunile de vară ajunsese la cote alarmante. Pentru 2015 îmi spusesem că n-are rost să-mi pun așa multe semne de întrebare. Murphy m-a aranjat bine, mi le-a triplat. Concluzia?

2016 este liber. De orice sarcină, obligație sau dorință. Îl las să-și spună cuvântul cum va considera el mai bine. Așadar nu voi mai trage nici o linie imaginară sau cu pix roșu pe hârtie, să adun reușitele sau să scad neîmplinirile cum recunosc că o făceam până acum. Pe noul an îl las să se nască, să crească, să se maturizeze și să-mi ofere tot ce are de oferit, apoi să-mbătrânească și într-un final să lase loc altuia.

Așadar, 2015 mulțumesc pentru tot, 2016 te aștept să vii!

foto: blog.paralela45.ro

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Câtă primăvară încape într-o floare? - 24 martie 2023
• Răsăritul prin ochii, gândurile și lentila fotografului Andrei Dobre - 9 martie 2023
• Sfânta Superficialitate, cea de toate zilele - 3 martie 2023