Furtunaș, furtunel…

image

Educația sexuală a copiilor e durere mare. Nu de dinți, nu de genunchi, nici măcar de șale. E de cap. De ăla cu care gândesc bărbații. Că uneori așa-i pălește ingeniozitatea în a explica unele chestiuni delicate de-mi vine să-mi trag una peste fruntea-mi lată că nu mi-a venit mie ideea.

Pentru orice nelămurire, informație sau pe post de DEX, tabletele la noi în casă sunt folosite și în acest scop. Iar soțul meu mereu a încurajat buburuzele să facă acest lucru. Când nu înțeleg un cuvânt sau au nevoie de sinonime sau ceva material pentru vreun proiect școlar să apeleze cu încredere la ele. Că nu s-au inventat doar pentru jocuri, jocuri, jocuri și iar jocuri. Aa, și ceva desene animate, poze sau filmulețe. Le spune frumos „caută!”.

Într-o discuție tată-buburuza mică, habar n-am cum au ajuns acolo, „obiectul” delicat al bărbatului a fost denumit generic „furtunaș”. 

Fiindcă sub privirea angelică și zâmbetul de îngeraș se ascunde o mini-minte sclipitoare de drăcușor, nu i-a luat prea mult fiică-mii să tasteze pe Google câteva litere înșiruite în ordinea de mai sus. În mai multe variante, căci prima nu i-a satisfăcut curiozitatea. Furtun, furtunaș, furtunel. Furtună sau furtunos nu a căutat. Mda, neinteresant. Iar imaginile au început să curgă gârlă cu tot felul de mărimi, modele, culori, forme, cu inserție sau fără, petroliere, auto, industriale sau alimentare de… furtunuri, bineînțeles.

Dezamăgire mare. N-a înțeles nimic. De fapt, copilul chiar așa i-a și spus soțului:

„Am căutat dar n-am găsit nimic” interesant, aș completa eu. :))

„Obiectul” delicat al femeii s-ar putea să revină în sarcina mea. Sau nu. Vedem ce inspirație voi avea eu. 😀

foto: lacramioara.com.ro

Fabiola Ion
Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă. Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă. Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

16 thoughts on “Furtunaș, furtunel…

  1. Ha, ha! E treabă grea cu această curiozitate care-i frământă pe cei mici, mai ales când încep să crească și vor să știe mai multe. Ai dreptate, e nevoie de multă imaginație și tact. Și zi așa…. „furtunaș”!!? 😀
    Numai bine și zile frumoase, pline de bucurii, la toată familia!

  2. ADEVARUL este izbăvitor. Am scris pe blog câtrva articole despre sex și modul ipocrit, chiar profund ignorant cu care este tratat. Multe cuvinte din DEX sunt corupte, iar altele corupătoare. Imi voi face cândva timp să încerc să fac un dicționar(pretențios spus) despre aceste cuvinte. Până una alta repet… spuneți adevarul, este MINUNAT, nu are nimic rușinos. Rușinea, pudibonderia, țin de gândirea noastră pervertită. Organele sexuale, sexul va trebui tratat cu naturalețe, ca ceea ce ESTE de fapt.

  3. Dacă soțul a folosit furtunaș, care clar nu e un avantaj :)))), poate ar trebui ca tu, în cazul unei solicitări, să apelezi la …scorburică. Măcar rămâneți în zona diminutivelor, plus că dă bine și la…imagine. :))))))

  4. Prin şcoala generală (gimnaziu) aveam o colegă care vorbea cu băieţii pe şleau. Ce „oracole” cu aluzii şi poze decupate din revista Cinema sau almanahuri – discuţii cu „situaţii”, „tehnici”. Uneori „consultând” în grup reviste „de-alea”, de obicei fascicule rupte din interior şi pasate discret din bancă-n bancă. Era cea mai înaltă din clasă (doar unul sau doi colegi o depăşeau). Şi „buu-nă” (la fel şi-acum, după decenii). În a opta (avea vreo 15 ani, niţel peste medie), după ora de sport, s-a schimbat de maieu în pauză, în clasă. Fericiţi cei ce-au trăit şi-au privit (a fost unforgetable !).

Lasă un răspuns