Constanța la pas

image

Am fost cu buburuzele în primul și sper nu ultimul Constanța Free Tour organizat de Diana Slav și pot spune că mi-a plăcut. Deși frigul ne-a cam dat de furcă, am rezistat celor două ore de mers pe jos, uneori în zig-zag, cam vreo patru-cinci kilometri.

Am luat la pas o parte a Constanței, mai bine zis zona peninsulară, pe care o știu destul de bine dar niciodată n-am aflat lucruri atât de interesante spuse atât de savuros de către Diana. Deși unele clădiri, biserici sau moschei le știam foarte bine și câte ceva despre istoria lor sau despre vestigiile romane, uite că ea a reușit să mă surprindă cu elemente noi.

Astfel, habar n-aveam că o să merg pe cea mai scurtă stradă din Constanța, ce nu măsoară mai mult de patruzeci metri, pe cea mai îngustă stradă pe care nu pot merge mai mult de cinci persoane una lângă alta, că o să văd cel mai vechi capac de canalizare, datând din 1930, sau că cel care a proiectat Casino-ul l-a conceput după asemănarea unui dric mortuar specific anilor 1910-1920, cu destule elemente arhitectonice care trimit la servicii mortuare. Da, îi murise nevasta arhitectului.

Ar fi foarte multe lucruri de spus despre acest eveniment care a reușit să adune o sută de persoane dacă nu mai mult, de la copii până la oameni în vârstă dornici să-și cunoască mai bine orașul în care locuiesc, să-l redescopere și să-l prețuiască. De această dată am avut și Jandarmeria în ajutor deoarece coloana de oameni a blocat puțin traficul rutier, dar și pentru a preveni orice eventuală neplăcere.

Aș mai adăuga faptul că în toată țara trăiesc 2o de minorități, iar în Dobrogea trăiesc în perfectă armonie 18. În orașul meu trăiesc din câte știu eu vreo șapte.

Știu, nu v-am spus mare lucru despre oraș, netul e plin de astfel de informații, mult mai amănunțite, eu doar m-am bucurat de ideea și acțiunea asta pionierată a Dianei, ce îi aparține în totalitate, rupându-și din timpul ei liber pentru a aduce o experiență inedită locuitorilor Constanței și nu numai lor.

foto: Facebook/Andrei Neagu

 

 

Fabiola Ion

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă. Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă. Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

15 thoughts on “Constanța la pas

  1. Ce fain! Sentimentul meu ca am apartinit acelei lumi e maret :). Stiam de cazino de multi ani. Din adolescenta. Am avut ceva spectacole pe vremuri la cazino. In rest, recunosc, nu stiu mare lucru.

Lasă un răspuns