Oameni

image

Există oameni trofeu sau oameni bijuterie care sunt etalați oriunde ar putea fi admirați, evenimente mondene, întruniri, petreceri, etc. Cu cât mai strălucitori, cu atât mai bine. Pentru deținători. Culmea e că unora dintre cei cu multă poleială pe ei chiar le place acest rol. Le-a intrat în sânge.

Există oameni curcubeu. Senini. Deschiși. Calzi. E o plăcere să îi ai prin preajmă, te destind, îți aduc zâmbetul pe buze, oricât de încruntat ai fi. Sunt efervescenți, euforici, șarmanți, te gândești că ori sunt loviți cu cărămida-n cap, ori au defect din fabricație.

Există oameni mausoleu. Lângă ei și cel mai sincer zâmbet îngheață subit pe buze. Sunt sobri, reci, au prestanță dar n-au substanță. Oricât ai încerca să îi percepi și altfel, nu sunt. Glaciațiunea e infimă pe lângă starea lor. 

Există și oameni diamant. Sunt rari, extrem de rari, asemeni pietrei prețioase. Duritatea lor te poate intimida. Dacă ai răbdarea să-i cunoști puțin, vei vedea că strălucesc rar, dar când o fac te fascinează. Te atrag. Sunt oameni care sunt modele de urmat, oameni de la care ai ce învăța, oameni pe care nu ar trebui să-i ocolești.

Bine-ar fi să nu-i mai tot încurcăm, să-i confundăm, să ne-amăgim că sunt altfel decât sunt. Bine-ar fi să nu ne mai pierdem atât de ușor fărâma de răbdare pe care o mai avem pentru a face asta. Bine-ar fi să acceptăm că mai și greșim, e tot o formă de-nvățare și-asta. Bine-ar fi…

Uneori timpul te-ajută să faci diferența, alteori nu. Uneori îi dai timpului timp numai pentru a vedea clar din ce categorie fac parte.

Dar ce te faci când întâlnești oameni cameleon? Oameni pe care-i plimbi dintr-o ogradă în alta și tot nu-i poți lăsa într-una. Oameni care ar fi puțin trofeu, ar fi un curcubeu într-un mausoleu și care deși șlefuiți ar arăta ca un diamant. Fals, ce-i drept, dar diamant.

Ei bine, aici ar fi o mare dilemă. Și mai mult decât atât, niciodată n-o să știm. Fiindcă un cameleon rămâne întotdeauna un cameleon.

foto: decostick.ro

 

 

 

 

Fabiola Ion

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă. Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă. Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

47 thoughts on “Oameni

  1. Faci exact ce faci în faţa unui cameleon: te chinui să-l descoperi, îl arăţi şi celorlalţi cu degetul şi apoi te minunezi de puterea lui de transformare.

  2. Din pacate oamenii curcubeu sunt din ce in ce mai rari, imi plac, dar cateodata se pot transforma in ditamai uraganul. Dar ca si preferinta, eu prefer oamenii diamant.

  3. Atât de bine şi frumos e scris, încât nici nu vreau să mă gândesc la cameleoni, să nu le stric imaginea celorlaţi. Ar fi bine să îi putem ocoli până nu ne „hipnotizează”…

    • Mulțumesc Potecuță, e strict percepția mea vis-a-vis de oameni. Suntem atât de diferiți încât nu ai cum să nu te minunezi. Sau să apreciezi. Cât despre cameleoni, bine ar fi să-i putem „citi”.

  4. Reblogged this on Blogul lui Liviu… and commented:
    ” Există oameni curcubeu. Senini. Deschiși. Calzi. E o plăcere să îi ai prin preajmă, te destind, îți aduc zâmbetul pe buze, oricât de încruntat ai fi. Sunt efervescenți, euforici, șarmanți, te gândești că ori sunt loviți cu cărămida-n cap, ori au defect din fabricație. „

  5. Interesanta tipologia omului dupa tine :). E greu insa pt mine sa incadrez doar intr-o categorie un om. Daca predominant un individ reprezinta una din categoriile propuse de tine, e posibil totusi sa aiba cateva reminiscente din celelalte. Daca nu din toate, macar din una sau doua. Nu stiu daca noi ca indivizi sa fim ca sa zic asa pure breed ;).
    Atest in schimb existenta cameleonului si din perspectiva mea. E foarte dificil sa faci fata unei astfel de fiinte. In continua pendulare, sa anticipi e imposibil, sa afirmi ca il cunosti, prin contradictie – o eroare. Il cunosti ca il poti cataloga, cameleon, dar sa ii sti firea si adevaratul sine, greu…

    • Da, în timp ce îi „catalogam” mi-am dat seama că niciun om nu aparține uneia în întregime. Nu are cum. Dar preponderent, el aparține cu siguranță uneia. Câr despre cameleon, e cea mai grea „categorie”. Și cea mai nefericită.

      • Asa e, da… Eu am o amica cameleon. Oricat ma stradui, o scap printre degete. Nu reusesc si pace! Mi-e draga din multe motive, dar ma contrariaza. Altfel, ma intreb cum m-ar vedea oamenii pe mine dupa criteriile mentionate de tine. Zau ca eu ma vad un amestec. Dar nu cameleonic 😉

          • Bijuterie nu-s sigur. La adunari ma ascund mai degraba decat sa fiu in pielea mea… Doar poate ca stralucesc natural, fara makeup 😜. Curcubeu sunt adeseori, dar nu constant. Mausoleu nu (evit acesti oameni). Diamant, I wish! Alta categorie nu ai?! :))
            Eu iti sheruiesc articolul, dar cred ca nimeni (din prieteni) nu se va hazarda sa faca o catalogare si incadrare in direct. Ar cauta sa vada unde se incadreaza ei mai degraba…

          • Da, ar fi un experiment inedit. Repet, nu ai cum să te-ncadrezi 100% într-o singură categorie. Eu vorbesc de caracteristica de bază. Doar categoriile astea mi-au venit în minte. 😜

          • Ar fi..
            Stiu, stiu, dar eu cer una suplimentară :). Sau sa mi se dea procente exacte, cat la suta sunt predominant si cat din fiecare…
            Crezi tu ca oamenii sunt sinceri pana la capat? Gata sa strice prietenii sau sa declare război riscând sa iti spună in fata, draga mea, esti un mausoleu! S-au pornit războaie si din mai putin…

          • Da, ca vorbeai tu de ele in alt articol. Sa stii ca o sa il testez si eu. Am nevoie de putin timp, dar il scot la bătaie cat de curând si o sa stii cand. Prietenii pe aici sunt prinși in situația dramatica locală…

  6. Să nu ne iluzionăm…majoritatea oamenilor sunt cameleonici, dintr-un motiv sau altul, justificat mai bine sau mai prost, dar ceea ce rămâne este compromisul. Spcietatea egotică în care trăim, nu acceptă decât oameni care pot face compromisuri pentru putere, avere, iubire…Atunci societatea îi va respecta pe aceștia…Asta este ”Gloria mundi”. Cei ce nu fac compromisuri, sunt cei care-și cunosc valoarea, care ȘTIU ce SUNT, care nu au nevoie și cărora nu le pasă de ce zic alții. Aceștia sunt considerați rebeli, ciudați și sunt marginalizați de societate, adică de egotismul lumii noastre.

Lasă un răspuns