Pentru azi, o problemă. Simplă și complicată în același timp. Sunt curioasă ce rezultat vă dă vouă, că mie una numai cu virgulă mi-a dat. Așadar, iată datele problemei:

Se dă una bucată copil, vârsta nouă ani, mai exact buburuza mică. Copil cu părinți ocupați, dar deloc neglijat. Se dă și una bucată părinte, mai exact mama, adică io. Boonn. Până aici, simplu de tot. Mama copilului din problemă, ați înțeles foarte bine adică subsemnata care scrie pe aici, e un fel de multicalificată la mai multe chestiuni adică job, casă, copii, soț. Ca ea, alte enșpe milioane de femei. Nicio noutate.

Ei bine, această una bucată părinte împletește toată ziua, de dimineață până seara. Nu prea deșiră că asta necesită timp și oricât ar încerca să-l ciungomizeze n-a reușit în veci. Ce împletește? Sarcini, dorințe, idei, planuri, vise. ”Trebuie să…” e omniprezent, la fel și ”o să…” și câteodată ”poate…”. Cum, necum, îi ies pulovere destul de în pas cu moda, colorate și asortate din toate firele enumerate mai sus.

Seara, o mai apucă și pe ea relaxarea. Mai citește, mai share-uiește, mai scrie. În ultima vreme, le cam amestecă. Tot seara, pe buburuza mică o apucă limbarnița. Nu că ziua n-ar avea. Exact în momentul în care relaxarea e în toi.

– Ce faci mami, citești?

– Nu mami, îl chinui pe Marin Preda sau el pe mine, de vreo trei luni încoa, tot nu ne despărțim odată!

– Știi, am o bubă pe picior. Și mă mănâncă tare un deget. Unghia asta nu mi-ai tăiat-o. Ai văzut câte alunițe am? Asta e cea mai mare. O să am și eu ca tine una mare, aici? Mâine ce trebuie să mai fac? Am mutat broaștele țestoase la mine în cameră, le schimbi tu apa mâine? O să mă doară mâine la dentist? Azi n-am mâncat pepene verde. Mie mi-e cald, ție nu? Mă duc să mă spăl pe dinți.

Aliluia!! Pauzăăă!!

Zău dacă n-am citit aceeași pagină de trei ori și n-am înțeles o iotă. ”Cel mai iubit dintre pământeni” a devenit cel mai urât dintre ei căci mă încâpățânez să-l termin deși m-a terminat el pe mine cu filozofia lui de viață. Cu puțin mai mult efort, poate nu mă apucă toamna tot cu el.

Renunț. Cere prea multă concentrare. Butonez telefonul. Un blog, o poză, un comentariu, etc… chestii d-astea dificile de netezit nervii pentru a doua zi.

Uraganul Buburuza Mică revine.

– Ai șifonat patul. Tu nu te-nvelești? O să dormi cu mine? Dă-mi o mână. Mi s-a-nfundat nasu’. Pot să mai mănânc ceva înainte de culcare? …

Am răspuns la toate. Ăăăă…. hmmmm…. îîîî…. da, nu, poate, nu ştiu, nimic, bravo.

Mă fixează cu privirea şi încheie apoteotic.

– Mami, telefonul tău e rezistent la apă?

Eu, mirată, mi-a atras în sfârşit atenţia:

– De ce?

– Fiindcă vreau să-l arunc în acvariu, la broscuţe, să fii şi tu atentă la mine!

Rezultatul problemei date? La mine e cu virgulă.

foto: pixabay.com

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (17) - 3 februarie 2023
• Răsăritul prin ochii, gândurile și lentila fotografei Galia Dan - 2 februarie 2023
• Răsăritul prin ochii, gândurile și lentila fotografei Ana Boraciu - 26 ianuarie 2023