Fiindcă nişte momente din viaţa mea au fost un adevărat deliciu, mi-am zis să repet figura, de data asta deliberat. Adică anunţată familia, programată sesiunea de relaxare, pus în aplicare.
Zeii şi amicul meu pe viaţă, Murphy, au hotărât că cel mai potrivit ar fi să merg la plajă câteva ore, singură. Eu, o carte, cafeaua corespunzătoare, soarele şi atât.
Mi-am eliberat zen-ul din cutie, Citeşte mai mult…
Atunci când vrei să afli ce gânduri ghiduşe sau secrete adânci mai mişună prin căpşorul propriei odrasle, de obicei trebuie să aplici nişte strategii pentru ca o astfel de intenţie să aibă sorţi de izbândă. Mai ales când copilul este adolescent(ă).
Eu zic că trebuie urmaţi nişte paşi astfel încât ambele părţi să nu iasă şifonate, apretate sau călcate de tren din discuţie. Aşadar:
1. Tu, mamă Citeşte mai mult…
Am îmbătrânit şi trebuie să recunosc asta. Mă enervez rapid, mai repede decât hormonu’ lu’ fic-mea de adolescentă, casc de zor încă de la opt seara sau după ce-am ras porţia zilnică de drog cafea, nu-mi mai arde să aud plânsete de bebeluş nebăgat în seamă ori să repet de două ori acelaşi răspuns dacă acesta reprezintă o frază lungă. Bag samă că am devenit comodă, asta frumos spus. Timpul, bată-l Citeşte mai mult…
Eu nu-s bisericoasă, nu dau acatiste, nu aprind lumânări decât de două ori pe an şi mai des din alea parfumate, nu fac cruci cu duiumu’ şi nici târâş pe coate după nicio unitate, religioasă sau nu, da’-mi dă Ăl de Sus câte-o fericire câteodată de nu ştiu ce să fac cu ea. De data asta m-a blagoslovit cu patru ore de singurătate.
Exact, aţi citit bine. Patru. Mult, puţin, nu cârâi că nu vreau să păţesc Citeşte mai mult…
„Mami, pot să-ţi fac un compliment?”
Când auzi cuvintele astea magice te topeşti ca o ciocolată uitată pe bordu’ maşinii în plină vară. Fiindcă ştii că în acel moment lumina ochilor tăi, împlinirea ta, bucăţica ruptă din tine te apreciază, se mândreşte cu tine, iubirea stă să dea pe-afară prin ochii aţintiţi spre tine, eşti Zâna Zânelor, nu doar Vrăjitoarea cea Rea (oricum eşti aşa în restul Citeşte mai mult…
Plajă. Soare. Muuult soare. Turişti câtă frunză, câtă iarbă, singuri sau în gaşcă mare, cu copii sau nu. Forfotă mare la mal de mare, mai ales în weekend când îţi blestemi uneori inspiraţia de a pleca de acasă şi a sta vreo oră blocată în maşină la patrujdăgrade.
În fine, mă abat de la ideea principală. Deci, io la plajă, family included. Family în apă, eu admirând priveliştea ce mi se oferea. Privirea Citeşte mai mult…
După cum aţi observat sau poate nu şi-atunci m-am scos, am cam tras chiulul de p-aici. De fapt, am tras chiulu’ bini di tăt fiindcă… pentru că… deoarece… căldură mare, mon cher!
Da, exact, căldura asta mi-a topit inspiraţia, cheful, plăcerea de a scrie. Mi-a atrofiat aproape de tot neuronu’, l-a băgat la relanti, la dus sub umbreluţă la plajă, l-a înmuiat în apa mării, l-a pus să joace Citeşte mai mult…