Plajă. Soare. Muuult soare. Turişti câtă frunză, câtă iarbă, singuri sau în gaşcă mare, cu copii sau nu. Forfotă mare la mal de mare, mai ales în weekend când îţi blestemi uneori inspiraţia de a pleca de acasă şi a sta vreo oră blocată în maşină la patrujdăgrade.
În fine, mă abat de la ideea principală. Deci, io la plajă, family included. Family în apă, eu admirând priveliştea ce mi se oferea. Privirea mea face o panoramă la toate gradele posibile şi mi se blochează pe o imagine. Mirifică de-a dreptu’. O donşoară juca fotbal sau mai degrabă o miuţă cu patru crai, unul mai răsărit decât altu’. Iar donşoara… copertă de revistă. Nu, nu de Gazeta Matematică sau Ziarul Financiar ci de-aia de-ţi ţine privirea fixă şi pulsul ridicat.
Nu, nu glumesc, chiar avea nişte forme bine definite, deloc neglijabile. Şi asta o spune o femeie, iar cel mai cârcotaş bărbat nu cred că avea ce să-i reproşeze. Avea inclusiv condiţie fizică, centra cu capu’ ceva de speriat, făcea nişte pase sau stopuri cu mingea de mă gândeam cum D-zeu înzestrează natura aşa frumuseţi cu asemenea talente.
Şi asta nu era tot. Spectacolul oferit era apreciat de mine şi de 80% din suflarea de pe plajă. Singurii neinteresaţi erau copiii. Ăia mici, mici. Motivul era unul singur. Donşoara cu veleităţi sportive şi corp de Venus nu avea un singur lucru. Partea de sus a costumului de baie. Ştiţi, acum se pot cumpăra separat slipul şi sutienul. Ori nu i-au ajuns banii, ori i-a păstrat pentru berea rece de după.
Acum ce nu pot eu înţelege în ruptul capului e următorul fapt. Craii, d-le, craii erau total insensibili. În faţa lor se desfăşurau în voie cele mai frumoase mingi naturale iar ei erau fixaţi numai pe una singură. Acum ori era sora, ori verişoara, în niciun caz nu cred că lipsea vreo legătură de sânge între ei. Altfel îi vedeam alergând ca bezmeticii pe plajă după mingea pierdută sau seceraţi de mingile primite în freză de la micuţa fotbalistă cu mingi de aur. Am tot repetat cuvântul mingi, e clar, invidia mă rodea rău, deja aveam găuri pe retină.
Pe mine şi pe restu’ suflării feminine de pe plajă. La bărbaţi nici nu vreau să ştiu ce mig-uri de gânduri le treceau prin cap. Cert este că mi-am dezlipit cu spaclu privirea de la spectacolul oferit şi mi-am mutat-o la ceilalţi spectatori. Erau la fel de fascinaţi ca şi mine, imaginea surclasa cu lejeritate mirajul telefonului mobil. Şi-apăi unii dintre noi, nu de asta venim pe plajă? Pentru cel mai bun control oftalmologic? Gratuit chiar?
Finalul a fost apoteotic. Protagoniştii au pornit alergând printre cearceafuri şi bălţi de salivă direct spre mare, aruncându-se în apa lipsită de valuri.
Ăăă… spuneam în titlu ceva de sport. Cum care sport? Aruncatu’ cu privirea, la care aproape toţi cei prezenţi am primit medalia. De aur.
foto: pixabay.com
- Spiritualitate - 19 martie 2024
- Iubirea albastră - 16 februarie 2024
- Iubirea nu e o oarecare zi - 13 februarie 2024
24 thoughts on “Sport pe plajă?”