„Mami, pot să-ţi fac un compliment?”

Când auzi cuvintele astea magice te topeşti ca o ciocolată uitată pe bordu’ maşinii în plină vară. Fiindcă ştii că în acel moment lumina ochilor tăi, împlinirea ta, bucăţica ruptă din tine te apreciază, se mândreşte cu tine, iubirea stă să dea pe-afară prin ochii aţintiţi spre tine, eşti Zâna Zânelor, nu doar Vrăjitoarea cea Rea (oricum eşti aşa în restul timpului), eşti un fel de fotomodel la Miss Univers sau Calea Lactee.

Tragi aer adânc în piept, cu privirea pierdută-n spaţiu sau pe feţişoara aia adorabilă pe care ai făcut-o şi ai crescut-o până la vârsta asta şi aştepţi să auzi cele mai sincere şi frumoase cuvinte pe care le poţi auzi vreodată. Fiindcă cele mai apreciate complimente sunt cele spuse de copilul tău.

Uite aşa mă topesc eu când pe buburuze le apucă laudele şi ţin morţiş să mi le spună. Deja ziua respectivă e infinit mai uşoară, fiindcă porţia de iubire tocmai ce mi-a fost pusă pe tavă iar fericirea are chipul meu.

Mai am un motiv pentru care mă inundă starea de satisfacţie maximă. Că știu că ele nu fac exces de cuvinte, de expresii inutile, sau încep cu trivialităţi care mă enervează.

Şi-uite aşa aştept eu cu inima cât o gogoaşă ceea ce urmează. Norocul meu că cele două prinţese nu-şi exprimă zilnic aceste complimente.

„Mami, ce păr lung şi frumos ai da’ vezi că au început să ţi se vadă firele de păr alb!”

„Mami, ce drăguţ te-ai îmbrăcat azi da’ machiază-te că eşti urâtă!”

„Mami, e foarte frumos costumu’ ăsta nou de baie da’ ai fundu’ cam mare!”

„Mami, arăţi bine azi da’ tot bătrână eşti!”

„Culoarea asta de ojă ţi se potriveşte dar e ţigănească!”

„Ştii că eşti sexy cu sandalele astea cu toc da’ eşti prea înaltă?”

„Ciorba ta e cea mai gustoasă da’ de ce pui aşa mulţi cartofi?”

Iar lista ar putea continua cu uşurinţă. Cert e că după fiecare astfel de compliment eu rămân fără replică. Prea mult de explicat, prea  puţin înţeles.

Şi să nu credeţi că tatăl lor scapă mai uşor. Nuuu. E şi el luat la puricat, pardon complimentat, când îi e lumea mai dragă. Căci ele sunt darnice cu astfel de vorbe de duh.

Deci, cum să nu apreciezi astfel de complimente?

foto: pixabay.com

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Lucrurile bune vin când vor ele, nu când vrem noi - 16 aprilie 2024
• Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (24) - 1 aprilie 2024
• Spiritualitate - 19 martie 2024