De data aceasta nu voi ironiza acest titlu, chiar pot spune că am avut o zi perfectă în compania unor oameni minunați, pe care i-am revăzut cu drag. Oameni cu care e o adevărată plăcere să stai de vorbă, care te încarcă pozitiv și te fac să te relaxezi încât încurci un pic drumul de întoarcere spre casă sau degeaba citești de patru ori ”Asistență tehnică” pe o ușă, tu vrei s-o deschizi cu orice preț ferm convins că e ușa unei toalete.

Așadar, am fost la București, m-am întâlnit într-un cadru intim și restrâns cu niște oameni iubitori de cuvinte, deopotrivă cei care le scriu și cei care le citesc cu deosebită plăcere. Soarele ne-a iubit pe toți zâmbindu-ne pe tot parcursul zilei, iar mie seara în oglinda retrovizoare într-un apus superb.

Timpul a trecut pe nesimțite, ne-am simțit bine cu toții, voi lăsa pozele să ilustreze atmosfera de acolo. Însă nu mă pot abține să nu subliniez un lucru evident, ignorat de mulți dintre semenii noștri.

Puterea cuvântului spus sau scris are un impact deosebit asupra noastră, a oamenilor. El poate trezi emoții, stări, senzații unice, poate alina acolo unde e nevoie, poate aduce foarte multă bucurie sau foarte multă tristețe. Poate tăia în suflet ca o lamă de cuțit bine ascuțită sau poate pansa cu cea mai fină mătase orice rană. Poate schimba destine, poate transforma previzibilul în imprevizibil. Poate face ca oameni total străini să îți devină prieteni pe viață sau dimpotrivă, să dezlege relații de amiciție pe care le credeai indestructibile. Puterea cuvântului te poate face să-l ”simți” pe cel din spatele rândurilor scrise, să empatizezi cu el iar când îl vezi în carne și oase să știi că ești cel mai norocos om că l-ai întâlnit.

Și-acum, poftiți de vă hliziți și voi, noi ne-am distrat grozav!

foto: toate telefoanele de la întâlnire

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (17) - 3 februarie 2023
• Răsăritul prin ochii, gândurile și lentila fotografei Galia Dan - 2 februarie 2023
• Răsăritul prin ochii, gândurile și lentila fotografei Ana Boraciu - 26 ianuarie 2023