Când rahatul e la rang de putere îți este imposibil să te mai minunezi de situații de tot… rahatul. Ajunge să ţi se pară normal aceste situații și deși subconștientul luptă săracu’ să-ți spună că nu e firesc și corect să se întâmple așa, ei bine, te mulțumești să spui că ești norocos că nu ți se întâmplă ție. Mai jos, poveste reală, un memorial al durerii. Pardon, al rahatului.
„Ca o mamă responsabilă Citeşte mai mult…
Ştiu, e frig, e ploaie, ninge, polei, muci curgând ca Niagara, sezonul depresiilor e în plină expansiune cu şanse de scădere doar în sezonul reducerilor, mâini îngheţate pe volan, telefon sau bara din autobuz, da’ zău dacă nu le ignor complet când ironiile mele sau ale familiei mă fac să râd cu lacrimi.
Vin eu seara acasă cu chef de stat la orizontală şi nefăcut nimic ce atinge cote alarmante de Citeşte mai mult…
Vrei să-mi vezi carnetul de note? mă întreabă fiică-mea mare aseară, radiind de fericire și cu un zâmbet lăbărțat pe toată fața. Copilul ăsta e defect! debitează creieru’ meu instantaneu. Eu never-ever, niciodată, nada, niente, feri-m-ar dracii să fi făcut așa ceva din proprie inițiativă, nici măcar când aveam interes să fiu lăsată la vreun bal al bobocilor pe motive foarte întemeiate zic eu, că luasem Citeşte mai mult…
Deşi cel mai probabil că o să-mi pun în cap nişte mame de băieţi şi ceva niscaiva de fete, tot o să zic. Zic şi eu aşa, să mă aflu-n treabă fiindcă ştiu că nu schimb nimic. Da’ absolut nimic. Băieţelu’ lu’ mama de trei ani va rămâne mereu băiatu’ lu’ mama de treijdăani sau pe-aproape, atâta timp cât mămica lui nu-i va da drumu’ din braţe de teama că va rămâne cu ele goale. Nu, nu va rămâne.
Am un Citeşte mai mult…