Măi oameni dragi, m-ați omorât zilele astea cu retrospective, analize, grafice, regrete și suspine de cât de odios a putut fi anul acesta și cu câtă sete și ardoare trageți nădejde că următorul o să fie în măreția și nețărmuita lui frumusețe de proaspăt ce e, cel mai cel din câți ani ați mătrășit pân-acuma. Așa că hai și io să zic ceva legat de trebușoara asta.
Nu ajută pe absolut nimeni dacă văitatul Citeşte mai mult…
Se dă ca exemplu o mamă cu două fete. Una mai… ingenuoasă decât alta. Doamneee, bine că-s doar două!! Fiicele, nu mama. Inventează cuvinte noi, situații noi, explicații (i)logice și perfect plauzibile, replici fără drept de replică, orice, numai să fie cu semnul plus în dreptul lor. „Mother-daughter day” devine subit „mother-fiicăr day”, după ce trece prin limbajul uneia dintre ele.
Sunt femeie, în consecinţă vorbesc. Mult. Aş număra pe degetele mâinii stângi persoanele care ar spune despre mine că vorbesc puţin şi n-aş trece de degetul cauzator de fericirea sau nenorocirea unora. Plăcerea vorbitului e în adn-ul femeii iar eu nu fac excepţie.
Cum anu’ ăsta trage să moară şi alt an nou-nouţ îşi iţeşte capul zic să-mi fac şi eu ca tot omu’ bilanţu’ că na, făr’de operaţiunea asta nu pot începe să tai zilele din calendar mai abitir decât am făcut-o pînă acum sau nu sunt în rândul lumii.