Măi oameni dragi, m-ați omorât zilele astea cu retrospective, analize, grafice, regrete și suspine de cât de odios a putut fi anul acesta și cu câtă sete și ardoare trageți nădejde că următorul o să fie în măreția și nețărmuita lui frumusețe de proaspăt ce e, cel mai cel din câți ani ați mătrășit pân-acuma. Așa că hai și io să zic ceva legat de trebușoara asta.

Nu ajută pe absolut nimeni dacă văitatul și lamentatul este lait motivul anului ce tocmai se încheie, dimpotrivă este motiv de reflecție a ce trebuie îndreptat, corectat, învățat pentru a păși cu dreptu’ în noul an.

Nu ajută pe nimeni, nici măcar pe voi dacă plângeți după vise neîmplinite, măriri salariale, vecina sexy de la trei, mașina cu mulți cai putere pe care oricum nu puteți să-i stăpâniți de nărăvași ce sunt, iubita/iubitul care v-a părăsit, casa aia mare și pompoasă pe care n-ați terminat-o sau mai știu eu ce.

Noul an nu are cum să fie mai wow, mirobolant, nemaiîntâlnit în toată existența voastră dacă nu puneți osu’ la treabă, dacă nu faceți efectiv ceva să schimbați ce nu vă place, dacă nu lăsați batistele să se usuce sau dacă nu sunteți mai toleranți.

Noul an ce va veni e un an ca oricare altul, cu la fel de mult zile, nopți, speranțe, bucurii, deznădejdi sau nebunii iar noi suntem direct responsabili de cum ne vom face anul viitor, de acțiunile noastre.

Eu una n-o să zic despre anul meu ce tocmai se sfârșește decât atât. A fost plin cu de toate și n-am de gând să-l trec prin flăcările iadului că nu a fost cum mi-am dorit. Chiar și așa eu îl prețuiesc fiindcă în toamna asta am învățat mai mult ca oricând să-mi prețuiesc viața, anii și tot ce am experimentat până acum.

Așadar hai și io cu lamulțean’ și să ne auzim sănătoși!

foto: pixabay.com

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Fotografiile au suflet - 24 iulie 2024
• Când ego-ul e regele sufletului tău - 22 mai 2024
• Lucrurile bune vin când vor ele, nu când vrem noi - 16 aprilie 2024