Sătulă de frig, facturi piperate, ghinion, păr creţ şi feţe acre (începând cu a mea) am zis că primăvara asta trebuie s-o încep în forţă şi cu multă bună dispoziţie, că doar o viaţă am şi pe aia trebuie s-o chinui tare sau ea pe mine. Şi cum altfel aş putea face asta decât dând startul la distracţie şi voie bună?
Aşadar, ca să fiu sigură că treaba merge strună, am furat un pic startul şi am început Citeşte mai mult…
Ca orice om normal sau întreg la cap întotdeauna îmi doresc să primesc vești bune. Bunicele, bunuțe, pozitive, extraordinare, cum or fi, numai să n-aibă nicio urmă de rău augur în ele. Și ca să trântesc o filosofie adâncă, îndelung studiată, de mii de ani cred, nicio veste bună nu-i ca una rea.
Noi, românii, avem aşa un simţ de răspundere ceva de speriat. Toată lumea îşi face treaba, target-ul, duce la capăt toate sarcinile trasate fără să crâcnească, nimic nu rămâne nerezolvat, nebifat, nedus la bun sfârşit, uneori chiar cu zâmbetul pe buze. Toate domeniile de activitate au un numitor comun pentru „succesul” ăsta zdrobitor, pentru profitul maxim şi aşa zisa bunăstare naţională. Sârma, dom-le,
Una din multele zicale românești, cu așa-zis tâlc, ce transcende generații este chiar cea din titlu. Zicala asta mie îmi zbârlește părul pe ceafă ori de câte ori o aud. Și am tot auzit-o de-a lungul vieții… Capul (meu) plecat, încă de la o vârstă fragedă, a rămas bine fixat pe umeri și perfect lipit de gât însă sufletul a fost teaca sabiei bine ascuțite de fiecare dată. Și-a naibii sabie dac-a vrut
Un copil își poate „distruge” viața singur zi de zi, cu consecvență, mai ceva ca un adult. Problemele lui dau naștere la adevărate drame și tragedii pe care noi suntem practic incapabili să le înțelegem, darămite să le mai și rezolvăm. Ei văd totul clar în alb și negru, simplu și la obiect, pe când inadaptabilii de adulți, dacă mai sunt și părinții în cauză, văd o paletă de gri cum rar îți e dat să