Nu ştiu cum se face da’ mie îmi place să exploatez copiii. Cu o plăcere sadică aş spune, cu satisfacţia că fac treabă bună din mania asta, cu gândul că nu am cum să dau greş când e vorba despre proprii copii şi când am şi rezultatele scontate de pe urmă tiranismului meu.

Şi ca să înţelegeţi cât de mult îmi place, o să dau nişte explicaţii academice pe înţelesul tuturor.

De dimineaţă trasez directive cu precizia unui bisturiu chirurgical şi plec mulţumită şi satisfăcută că m-am făcut bine înţeleasă cu minim de efort. Asupritoarea de mine şi supuşii săi ştiu că nu e loc de n-am chef, azi?, iar?, euuu?, poate, câr, mâr sau alte variaţiuni pe tema asta. Şi ştiu că seara când ajung acasă vai steaua mea, obosită, prăfuită sau ciufulită de vântul ăsta turbat de Constanţa (am exagerat, desigur, da’ mai am norocu’ şi de zile d-astea)  locul meu e bine stabilit în pat sau canapea cu cartea, telefonul, tableta sau telecomanda în mână. Cea din urmă rarisim ce-i drept. Comportament de tiran, vă spun…

Fac asta pentru că-mi permit, fiindcă pot, fiindcă am ajuns în acea perioadă a vieţii mele în care fetele pot face cu multă uşurinţă cam tot ce fac eu prin casă. Asta, dacă nu vor să sărbătorească Sfânta Lene şi Cuviosu’ Somn, dacă au chef, o motivaţie puternică sau musafiri. Partea asta cu musafirii o ador. Ştiţi cât de eficiente devin în treburile astea domestice când se preconizează o vizită a vreunei colege? Mai că mi-aş dori  să se perinde toată şcoala cu tot cu portar sau femeia de serviciu pe la mine. Pardon, şcolile, că sunt la şcoli diferite. Cred că ele ar fi o concurenţă serioasă oricărei firme de curăţenie din oraş şi ghiciţi ce… e gratis!!!

Bine, m-au costat nişte ani din viaţă, fire de păr alb în cap şi nopţi nedormite da’ zău dacă nu merită efortul. Adică să stai ca un trântor în stup în timp ce bietele albinuţe nu-şi văd capu’ de atâta treabă, asta da imagine idilică. Şi în timp ce tu-ţi odihneşti bietele oase sătule de efortu’ statului în scaun pentru multe ore le aplici lovitura de graţie, le trimiţi să-ţi cumpere îngheţată şi specifici că vrei s-o savurezi în stare solidă, nu lichidă. Regina autointitulată a patului îşi râde în barbă de încă o victorie repurtată. Ahhh, şi ce gust dulce are…

Revenind la bietele fete chinuite de soarta de a avea aşa mamă despotică, ele chiar se achită de sarcini cu brio. Nici nu prea au încotro fiindcă ştiu prea bine că preferă o mamă calmă şi liniştită nu un taifun iscat din senin. Deh, fiecare cu metehnele lui.

Dacă mă simt bine? O, daa, excelent. Dacă unor părinţi supliciul treburilor casnice li se pare nefiresc şi nefondat atunci când e aplicat pe propriilor odrasle, că metoda mea spartană şi fără drept de replică e total deplasată sau că le-aş fura din inocenta lor copilărie, ei bine atunci eu mă simt perfect în propria piele de om ce asupreşte cu bună ştiinţă.

Unii îi spun tiranie, eu îi spun educaţie.

foto: pixabay.com

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (11) - 28 iunie 2022
• Cărțile din mine - 22 iunie 2022
• Tu cu ce te mai tamponezi? - 9 iunie 2022