Am rugat-o pe micuţa adultă să-mi răspundă la 14 întrebări pe care dacă i le-aş fi pus verbal mă îndoiesc de coerenţa răspunsurilor dar nu şi de sinceritatea lor. Ar fi început să mă întrebe de ce, cum, ce rost au, ce-am mâncat sau dacă m-am lovit la cap. Aşa că le-am aşternut pe hârtie şi am rugat-o să-mi răspundă în scris la ele, fără să stea mult pe gânduri, exact cum crede ea de cuviinţă.

Toate temerile, psihozele, mustrările de conştiinţă, toate momentele emoţionante sau înnebunitoare, îndoielile sau certitudinile, toţi aceşti 14 ani cu bune şi rele, absolut tot ce înseamnă să fii mamă, toate acestea am vrut să le văd prin filtrul gândirii ei. Am ales să le fac publice fiindcă recomand exerciţiul ăsta tuturor mamelor, fiecare ştie ce întrebări să adreseze iar pentru mine acestea au fost relevante.

1. Crezi că mama ta e o tipă mişto (cool)?

Da, consider că mama e o tipă, în primul rând, interesantă şi de treabă. Este foarte cool, pentru vârsta ei.

2. Îţi e frică să-i spui mamei tale lucruri care crezi că ar supăra-o?

Consider că ar trebui să îi spun chiar dacă o supără. Până la urmă e mama. Merită să ştie deşi uneori mi-e greu să-i spun.

3. Ţi-ar plăcea să fie altfel? Dacă da, de ce?

Nu cred că ar trebui să se schimbe, până la urmă pentru mine ea este tot ce-mi trebuie.

4. Care crezi că e cea mai mare calitate a ei?

Pe lângă faptul că arată foarte bine (ştie şi ea asta), cea mai mare calitate este că-i înţelege pe cei din jur şi îi iubeşte chiar mai mult decât pe ea uneori.

5. Dar cel mai mare defect?

Nu prea cred eu că are multe defecte, dar cred că cel mai mare este faptul că se enervează prea repede pe cei dragi.

6. Crezi că e fericită, împlinită?

Asta nu ţine de mine, dar cred că în sinea ei este foarte mândră de ce a realizat în viaţă.

7. Ce ţi-ai dori să faci cu ea şi nu ai făcut?

Păi cred că orice fiică ar vrea să iasă în oraş cu mama ei, să meargă la mall, să facă shopping timp de 4-5 ore, dar eu aş vrea să-şi facă timp pentru mine, să ne cunoaştem mai bine.

8. Te-a dezamăgit vreodată? Dacă da, când?

Nu, n-aş putea spune că m-a dezamăgit niciodată, doar rareori nu m-a lăsat să fac ce am vrut, dar mă gândesc că a fost cel mai bine pentru mine.

9. Ţi-ai închipui viaţa fără ea lângă tine?

Nu am vrut niciodată să-mi închipui deoarece nu-mi pot imagina viaţa fără ea. Mi-ar fi foarte greu, nu ar mai avea cine să mă înţeleagă aşa bine cum o face ea.

10. Petrece suficient timp cu tine?

Da. Eu aş vrea şi mai mult să-şi petreacă timpul cu mine, orice copil vrea asta dar apoi îmi aduc aminte că are şi ea o viaţă şi nu se poate împărţi tot timpul la mine.

11. Ai putea să-i spui cel mai mare secret al tău?

Eu nu ţin secrete faţă de ea, dar dacă voi avea unul mare îmi voi face curaj şi îi voi spune, chiar dacă va fi greu pentru mine.

12. Care e cea mai importantă amintire cu ea?

Am mai multe, dar preferatele mele amintiri sunt atunci când mă încurajează şi mă susţine. 

13. Ce ai schimba la ea?

Probabil vârsta, cine nu ar vrea să fie din nou la 20-30 ani? Ei sigur i-ar plăcea. În rest, nu aş avea ce.

14. Care e lucrul cel mai important pe care l-ai învăţat de la ea?

Că orice s-ar întâmpla, trebuie să rămâi pozitiv. Şi chiar dacă uneori i-a fost greu, mereu nu şi-a pierdut speranţa şi pozitivitatea. Mi se pare o calitate foarte importantă pe care o are. 

Pentru cârcotaşi anexez dovada:

PS: urmează buburuza mică.

foto sus: pixabay.com

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Fotografiile au suflet - 24 iulie 2024
• Când ego-ul e regele sufletului tău - 22 mai 2024
• Lucrurile bune vin când vor ele, nu când vrem noi - 16 aprilie 2024