Pentru a țâșpea mia oară, că mie aşa mi se pare, încep din nou şcoala. Deh, am avut trei luni la dispoziție să uit de ea, am avut și eu vacanță în vacanță, mi-a priit somnul dulce de dimineață mie și apropiaților, am redus numărul drumurilor zilnice, ce să mai… viață roz chilot a scris pe mine.
Acum încep plină de entuziasm, cu uniformă nou-nouţă, cu pantofiori de lac în picioare, fundițe-n păr, ghiozdan complet echipat pentru a cădea pe spate cu amortizor şi cu ikebana îndelung studiată în braţe.
Ăăă… mă scuzaţ’, redefinesc. O să încep plină de entuziasm, cu eticheta şi mobilul la vedere, o să-mi iasă perfect mersu’ pe sârmă cu tocurile din dotare nu degeaba am exersat toată vara cocostârcăreala asta, o să-mi etalez profesionalismul dobândit rapid (cam tot peste vară) în tencuit, gletuit, vopsit şi alte chestii de-astea gospodăreşti făr-de care niciun obraz subţire nu se poate întreţine.
Sper c-ați priceput, nu eu și nici ele, mâțele din dotare.
O să mă bucur din plin de entuziasmul părinților grăbiți să-și lase copiii din mașină direct în bancă dacă s-ar putea, o s-o ard în fericire învățând iar despre logica ilogică a multor probleme de matematică, o să (re)descopăr mirobolanta lume a proiectelor școlare, căutând la ceas târziu de seară ață din bumbac roșie, lână pură nescărmănată, ace de siguranță sau mărgele verzi. Sau, o etapă mai sus, o să-mi ia juma de oră să încropesc o ținută vestimentară decentă și unanim aprobată astfel încât capra, varza și regulamentul școlar să aibă același numitor comun.
O să reinventez scheme logice pentru a putea fi în două locuri deodată, o să încerc să nu mai încurc iar zile, ore, etape de concursuri școlare sau ședințe cu părinții. La naiba, doar am mai crescut c-un an. O să număr rar, cu pauze și intonație literele din alfabet, că-s mai multe, cifrele până la zece le-am epuizat mult prea rapid și fără rezultat sau poate că o să experimentez niște respirații Lamaze, presimt că o să nasc niște pui de nervi perfecți.
Pentru mine și nu numai, anul școlar ce tocmai a început se anunță a fi unul greu, micuța adultă se va pregăti pentru admiterea la liceu iar buburuza mică pentru intrarea la colegiu, deși pentru ea, hotărârea încă nu este luată. Eu una, nu sunt pregătită și dacă aș putea să dau cu skip peste acest an, aș face-o cu mare plăcere.
Totuși… o să încerc să ascult mai mult și să vorbesc mai puțin. O să încerc să fac un echilibru perfect între nu-urile și da-urile zilnice. Voi încuraja mai mult și voi scrâșni mai puțin din dinți. Voi îmbrățișa mai mult decât o fac de obicei.
Sper.
foto: pixabay.com
- Fotografiile au suflet - 24 iulie 2024
- Când ego-ul e regele sufletului tău - 22 mai 2024
- Lucrurile bune vin când vor ele, nu când vrem noi - 16 aprilie 2024
8 thoughts on “Încep (iar) şcoala!”