Ne place sau nu, lumea virtuală a acaparat lumea reală, a devenit o realitate pe care fiecare o foloseşte după bunul său plac. Despre oamenii din ea, numai de bine. Ştiu, o să ziceţi că-s cu capu’. Că eu cred că toţi sunt frumoşi, buni, cerebrali şi cu sufletul cât gogoaşa îndelung dospită. Departe rău de mine gândul ăsta.

De-a lungul timpului am văzut tot felul de realităţi virtuale care mai de care mai cu moţ sau destinate anonimatului dar de la fiecare, cred eu, am învăţat câte ceva. Şi când mă refer la realităţi virtuale, nu mă refer strict la mirobolantul facebook. Totodată am reuşit să-mi creez un spaţiu personal în care îmi place să mă învârt şi din care nu prea ies.

Am ales să filtrez prin proprii neuroni ăia puţini câţi au mai rămas, ce să citesc, ce mizerii, scandaluri sau oameni să evit fiindcă nu mai am nici timpu’ necesar dar nici nervii drepţi pentru asta. Despre energie nici nu mai vorbesc.

Oamenii pe care i-am întâlnit însă în ea pot să spun că uneori m-au lăsat fără cuvinte. De vreo doi anişori de când mă joc de-a blogăreala, destinul mi-a scos în cale nişte oameni deosebiţi pe care îi admir, îi urmăresc, ba mai mult am ajuns să-i cunosc personal. Sunt oameni pe care altfel nu i-aş fi putut cunoaşte, oameni pe lângă care aş fi trecut fără să-şi lase amprenta în niciun fel asupra mea.

Am întâlnit oameni real, de la mii sau sute de kilometri depărtare, oameni cunoscuţi în virtual dar care mi-au încălzit sufletul într-un mod unic, prin prezenţa lor. Oameni frumoşi în spirit şi nu numai, oameni cu care am rezonat mai mult decât aş fi putut s-o fac cu cei aflaţi în imediata mea apropiere. Ciudat cum distanţele pot apropia şi conecta oameni suficient de mult încât ei pot lega prietenii durabile. Mai mult, am văzut că pot da naştere la adevărate poveşti de iubire cu final fericit.

Cunosc astfel de cazuri şi deşi multă lume blamează asta, ei bine,  virtualul a reuşit acolo unde realul a dat greş.

Aşadar nu subestimaţi puterea şi influenţa virtualului în viaţa noastră de zi cu zi, iar asta nu numai privit prin prisma relaţiilor interumane.

Duminica aceasta am revăzut pentru al treilea an consecutiv, oameni dragi mie, oameni cunoscuţi exclusiv în virtual şi cu care am petrecut clipe minunate în compania lor, încărcându-mă cu energie pentru o nouă săptămână de muncă.

Deci, se poate.

foto: pixabay.com

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Cartea și fotografia, echilibrul perfect - 3 mai 2023
• Cărți gratuite în Constanța - 25 aprilie 2023
• Florile din viața mea - 9 aprilie 2023