Azi m-am lovit de o activitate majoritară ce se desfăşoară din plin pe plaiurile noastre mioritice, activitate care m-a făcut s-o conjug în gând, doar aşa de dragu’ limbii române căci tare dulce mai e. Eu NU bugetăresc, tu (poate, dar în mare parte) bugetăreşti, el/ea (la fel) bugetăreşte, voi bugetăriţi, noi bugetărim, bugetărim, bugetărim…
Mno, cum să vă explic io cu subiect şi predicat cum de mi-am siluit piticii de pe creier să aibă această revelatoare experienţă? O să încerc să vă amestec gândurile, că de priceput e cam dificil.
Ce faci când statul declară o grămadă de zile libere pe an? Tai cu succes frunze la câini bugetăreşti cu drag şi spor în timp ce confratele tău, privatul, transpiră ca boul în încercarea lui naivă şi firavă de a asigura un trai îndestulat lui şi familiei lui. După atâţia ani tot nu şi-a băgat minţile-n cap, e catâr rău, el chiar crede că asta e soluţia normală şi firească într-un capitalism postdecembrist.
A, să nu uit mai are şi inima cât un elefant, face voluntariat pentru a susţine economia asta care cică bubuie. Când mi-o bubui şi mie cifra de afaceri, parol că achiesez cu declaraţiile astea date pe toate canalele media.
Bugetărim cu atâta pasiune încât azi, în mijlocul săptămânii, m-am bucurat ca un copil când ninge de traficul practic inexistent din oraş.
Bugetărim exact când ne e lumea mai dragă, că nu poţi rezolva acte, taxe, livrări ş.a.m.d. pe motiv de sărbătoare legală. Ale naibii au un noroc fantastic, pică exact în zile lucrătoare.
O ardem cu bugetăreală în fiecare zi, zi de zi, când de la ora 16 tot oraşul înfloreşte sau înnebuneşte, depinde cât de optimist eşti în ziua respectivă.
Bugetărim la fel de bine când salariile cresc precum cozonacu’ lu’ bunica în timp ce privatu’ se gândeşte de unde dracu’ mai scoate el bani de mărire căci ingenioşii ăştia guvernamentali îşi depăşesc talentele în a născoci noi biruri şi taxe.
O să râdeţi dar o bugetărim artistic prin hypermarketuri la 10 dimineaţa când te-ai gândi că nu au cum să fie atât de harnici toţi în a se trezi de dimineaţă şi nu priveşti ca senilu-n devenire la coada kilometrică de la casa de marcaj. Asta, într-o zi din mijlocul săptămânii când se presupune că tot românul munceşte. Nope, el bugetăreşte.
Nu ştiu dacă mai trebuie să dau alte exemple pentru activitatea asta, dar… Privatul munceşte mult mai multe ore decât bugetarul şi el chiar munceşte nu trage mâţa de coadă, are mult mai puţine sporuri, avantaje, are salariul infinit mai mic şi ca un nefast bonus nu are siguranţa serviciului. Sau nu ştie dacă afacerea mâine n-o să-i capituleze instant, nu pentru că nu s-ar pricepe el s-o administreze ci pentru că efectiv e strangulat de stat. Mi-e din ce în ce mai clar că am cam greşit-o, trebuie să încep să bugetăresc şi eu, căci e mult mai simplu şi mai bine aşa, în capitalismul actualei Românii e mai bine să fii bugetar decât privat.
Aşadar, unde să mă angajez şi eu ca să bugetăresc, asta după 20 de ani de privat?
foto: pixabay.com
Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.
Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.
- Cartea și fotografia, echilibrul perfect - 3 mai 2023
- Cărți gratuite în Constanța - 25 aprilie 2023
- Florile din viața mea - 9 aprilie 2023
8 thoughts on “Ce faci azi? Ce să fac, bugetăresc…”