În urmă cu o lună vă spuneam povestea unui accident minor în care personajul principal eram bineînţeles, eu. Ei bine, povestea continuă fiindcă niciun lucru minor nu poate fi rezolvat rapid în Românica noastră dragă. Cât despre noţiunea de a şofa, nu-ş de ce am în cap imaginea zecilor de rahaţi de pe trotuare pe care îi eviţi atât de temeinic până când ajungi să calci cu putere în cel mai mare Citeşte mai mult…
Mă păli o astenie de primăvară sau o depresie cum de mult nu avusei, sora încor(n)on(r)ată a tututor derivatelor acestora. Motive multe şi mărunte, universal valabile, de la colţul strâmb al covorului din dormitor, cafeaua prea neagră, găinaţul impecabil de alb de pe capota maşinii proaspăt spălate până la „de ce mie”, „trebuie să”,”nu mai pot/vreau/ştiu”, „naiba să mă pieptene” şi multe, multe astfel Citeşte mai mult…
Se apropie cu paşi rapizi Paştele, iar căldura și spiritul său anul acesta eu îl voi simți altfel. E vorba despre o premieră, una despre care aş putea spune multe sau mai nimic. Paştele acesta îl voi petrece acasă, după 11 ani de plecat şi hoinărit, de cele mai multe ori, pe alte meleaguri.
De 11 ani, de Paşte şi de Crăciun am ales împreună cu familia să ne rupem de cotidianul zilnic şi să sărbătorim Citeşte mai mult…