Se apropie cu paşi rapizi Paştele, iar căldura și spiritul său anul acesta eu îl voi simți altfel. E vorba despre o premieră, una despre care aş putea spune multe sau mai nimic. Paştele acesta îl voi petrece acasă, după 11 ani de plecat şi hoinărit, de cele mai multe ori, pe alte meleaguri.

De 11 ani, de Paşte şi de Crăciun am ales împreună cu familia să ne rupem de cotidianul zilnic şi să sărbătorim aceste zile prin vacanţe scurte sau mai lungi, după cum am putut şi ne-am dorit. Ei bine, anul acesta Paşte pentru mine înseamnă acasă, nu mai reprezintă alte meleaguri noi de descoperit sau unele de revăzut. Pur şi simplu, stat acasă şi odihnit.

Nu, nu va fi un Paşte cu alergat ca bezmetica prin magazine, cu stat la cozi sau făcut provizii pentru vreo foamete ce se anunță a veni, cu frământat de cozonaci, ouă fără număr vopsite, pictate, încondeiate, cu jdemii de feluri de mâncare sau cu mese întinse, oricum astea ieşeau din start din context, apropiaţii ştiu de ce. Nici cu petreceri fără număr, fără noimă. Sau telefoane nesfârșite.

Va fi un Paşte simplu, cu aromă de cafea dimineaţa, cu trezit sper eu după pofta inimii, cu o carte pe care vreau s-o citesc, cu plimbări prin natură, cu nişte ouă ciocnite şi amuzament pentru ochişorii mâțelor mele ce ţin morţiş ca al lor să fie cel mai rezistent, cu nişte zâmbete şi odihnă, multă odihnă. Nu va fi cu mers la biserică, nu va fi cu vizite sau discuţii de complezenţă, nu va fi cu hristoşi înviaţi sau lumini sfinte aprinse subit în suflet. Va fi cu linişte, o linişte pe care mi-o doresc de mult timp şi pe care preţ de câteva zile să o savurez.

Am un an greu, am obosit fizic şi psihic şi trag din urmă nişte pietre de moară pe care mi le-am legat singură de picioare şi nu mai reuşesc să le duc întregi până la capăt. Cu atât mai mult nu-i voi cere iepurașului absolut nimic, ori el e tare de urechi ori eu m-am săturat să-i cer cuiva, ceva.

Până la urmă sfânta sărbătoare fiecare o petrece așa cum poate sau cum simte. Pentru fiecare om lumina divină poate să însemne altceva. Dacă pentru unii poate însemna speranță și sănătate pentru alții poate însemna dor, tristețe sau lacrimi. Uneori poate însemna doar o îmbrățișare mult dorită sau o masă tradițională alături de familie. Dacă pentru unii poate însemna împlinirea unor vise sau noi începuturi, pentru alții poate însemna sfârșit de drum. Dacă pentru unii poate însemna iubire, pentru alții sfânta lumină aduce suferință.

Pentru mine anul acesta Paștele asta înseamnă. Liniște.

foto: pixabay.com

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Fotografiile au suflet - 24 iulie 2024
• Când ego-ul e regele sufletului tău - 22 mai 2024
• Lucrurile bune vin când vor ele, nu când vrem noi - 16 aprilie 2024