Cred că atunci a fost prima dată când fluturele meu albastru îmi părăsise palma la doar o milisecundă de când o atinsese. Am plecat, dar a fost crunt. M-a ajutat ea, cu veselia și buna ei dispoziție. Și faptul că vorbea continuu, cine să-și mai audă gândurile galopante din minte? Altfel, m-aș fi prăbușit acolo, în aeroport, chiar înainte de a mă îmbarca și aș fi eliberat acolo, în mulțimea care Citeşte mai mult…
Nicio păţanie de-a mea nu e semnificativă dacă rezultatul final e unul pe măsură sau dacă am satisfacţia lucrului bine făcut. Aţi ghicit sau nu, aventura mea într-ale fotografiei continuă cam în acelaşi fel, altfel n-aş ţine minte sau nu mi-ar intra pasiunea asta prin toţi porii. Despre cum era să mă calce trenu’ am povestit, despre cum m-a mușcat un câine nu, iar despre ultimul fleac vă zic acuș.
Mdeci, Citeşte mai mult…
Blec fraideiu’ la români sau mai degrabă blec fraieru’ lovește din nou. Vreo doi ani la rând am căzut și eu în plasa mirobolantelor reduceri care de fapt ori erau infime ori practic erau inexistente, căci prețurile de listă creșteau în ultima săptămână sau lună precum gogoșile lui mamaie de la țară chiar înainte de a le îneca în ulei, iar cu „importanta” reducere ele erau de fapt cele reale. Mda, Citeşte mai mult…
Ţi-aş fi spus că timpul e nelimitat şi că avem unul infinit la dispoziţia noastră, că absolut toate acţiunile şi deciziile noastre vor putea fi amânate cât de mult putem sau ne dorim, că în viaţa asta timpul e suficient de mult încât să ne cuprindă toate dorinţele, visele, trăirile. Că trăim veşnic, doar în viaţa asta. Că vom fi aici prin el, cu el, tot timpul. Dar mai ales ţi-aş fi spus să-i Citeşte mai mult…