Aşa se tot spune, când ai carte, ai parte. Ai parte de educaţie, cunoştinţe în vaste domenii, un vocabular îmbogăţit, dezvoltarea creativităţii şi multe alte lucruri benefice pe care nu stau să le înşir eu acum, aici. Însă, când am eu carte… eiii, dragii moşului şi-a babei, am parte de situaţii hilare.
De câţiva ani buni m-am împrietenit la cataramă cu biblioteca judeţeană de unde împrumut Citeşte mai mult…
La sfârșit de an am avut o idee genială, cum numai eu știu să am, despre care am scris aici. Nu am menționat atunci că există și o cireașă de pe tort la punerea în aplicare a ideii, nu era încă coaptă pe atunci. Nu-i nimic, vă prezint acum cireașa.
Există în creierul oricărei femei un colțișor ascuns unde din când în când se petrece o simbioză perfectă între un obiect vestimentar și gândul fulgerător Citeşte mai mult…
Fiindcă tot e perioada cu sființii ăștia celebri, vreau să vă mărturisesc ceva. Mă numesc Fabiola. Fabiola ION. Mai am încă un nume, al nașei de botez care a ținut morțiș să i-l port, drept pentru care mama s-a executat și mi-a mai ștampilat un nume în certificatul de naștere. Un nume frumos, lung, însemnat cu cruce roșie și neagră în calendar de vreo trei ori dar total irelevant se pare, pentru că Citeşte mai mult…
Uneori, arareori ce-i drept, creierul îmi este scurtcircuitat de câte o idee genială. Și când zic genială, e genială doar pentru mine, căci doar princiara mea făptură se poate bucura în asemenea hal de rezultatul ei. Ideea a sunat clopoțelul de trezire piticilor mei de pe creier, ăștia, adormiți și speriați de moarte s-au aliniat la raport, ba mai mult au și trecut la executarea ei. A ideii.