Uneori, arareori ce-i drept, creierul îmi este scurtcircuitat de câte o idee genială. Și când zic genială, e genială doar pentru mine, căci doar princiara mea făptură se poate bucura în asemenea hal de rezultatul ei. Ideea a sunat clopoțelul de trezire piticilor mei de pe creier, ăștia, adormiți și speriați de moarte s-au aliniat la raport, ba mai mult au și trecut la executarea ei. A ideii.
În Sfântu’ Concediu de Iarnă cel îndelung așteptat, mai exact în perioada dintre Crăciun și Revelion, după niciun efort depus mi se naște o idee.
Într-una din zile, mai exact pe 30 decembrie, eu în compania selectă a micuței adulte și a micuței zbuciumate înfrunt traficul teribil, tranzitez tot orașul și mă duc la mall-ul cel mai aglomerat, ca să le cumpăr niște chestiuțe ieftinuțe și drăguțe. Cre’că mă plictiseam teribil în moliciunea și căldura patului cu Gabriel Garcia Marquez în brațe, altfel nu-mi explic cum de mintea mea creață a debitat astfel de idee. Genială, nu-i așa?
Iată-mă așadar testându-mi pentru a mia șaptea suta oară calmul și răbdarea în furnicarul și marea de oameni care ghiciți ce, au avut și ei fix aceeași idee genială ca mine. Și se mai spune că suntem cu toții unici, diferiți, bla, bla… Dacă nu aveți doi copii, în speță fete, care vor să-și cumpere, dar mai ales să probeze chestiuțele alea ieftinuțe și drăguțe ÎN ACELAȘI TIMP, nici nu știți ce pierdeți. E așa, ca un fel de fitness, condimentat cu ceva cardio, cu ceva vocalize gen mami! mami? mami!!!! mami??? maaa-miiiii!!!!, îmbunătățirea abilității de a fi sincron între două cabine de probă și de a fi cuier sau pom de iarnă. Tot un drac. Sunt recunoscătoare divinității că mi-a șoptit la ureche să nu mă îmbrac gros, altfel beneficiam și de o saună. Gratuită.
Toate fetițele sunt niște făpturi gingașe, drăgălașe, iubitoare, niște îngerași ce să mai, pe care îți vine să le drăgălești și pupăcești nonstop.
Simți așa, cum valul de iubire te cuprinde, te înalță și te face să plutești pe un norișor mare, alb și pufos cum n-ai văzut și n-ai simțit în toată umila ta existență. Al meu cred că avea gaură-n cală. Viteza luminii a fost modestă pe lângă viteza cu care am aterizat eu prin ea pe pământ. Era momentul în care am conștientizat că aveam de-a face cu două micuțe și experte teroriste. În plus, ale mele.
Ce ziceam de idee? A, da, genială!!! Geniali au fost și ăștia de la H&M și ZARA, când au hotărât ca magazinele lor să ocupe hectare generoase de metri pătrați, iar alergatul cu obstacole prin el să facă întotdeauna, dar întotdeauna piciorul frumos. Adică suplă și cu cardul gol, în același timp. O situație win-win din care toată lumea iese pe plus. Eu încă mai rumeg la plusul meu.
Trei ore mai târziu, cu zen-ul praf și niște desagi demni de orice măgăruș veritabil, ieșeam triumfătoare și ahtiată după o gură de aer proaspăt pe ușile mari și larg deschise ale mall-ului. Acum pricep de ce ușile unui mall sunt atât de mari. De-abia acum.
Ce să zic, sunt plină de idei. Geniale.
Citiți și Cu mama la Neversea.
foto: pixabay.com
Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.
Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.
- Cartea și fotografia, echilibrul perfect - 3 mai 2023
- Cărți gratuite în Constanța - 25 aprilie 2023
- Florile din viața mea - 9 aprilie 2023
16 thoughts on “Ideea mea genială”