Mă duc într-o seară la biblioteca județeană să returnez niște cărți și să împrumut altele. Știți, bibliotecă = liniște. Telefonul nu sună, musca nu zboară, se vorbește în șoaptă spre deloc, ce mai, un fel de templu budist unde-ți auzi cu lejeritate toate gândurile. De fapt, ți-e teamă să nu le audă și altcineva.
Și ca să fie treaba treabă îmi iau și brelocul cu mine, adică pe micuța zbuciumată. Citeşte mai mult…
Cheia, acel instrumentul care face și desface multe lucruri pe toată perioada vieții noastre poate distruge, menține sau repara micul nostru univers. La o astfel de albastră revelație ajunsesem eu într-o după amiază, când vreme de douăzeci de minute bătute pe muchie căutasem cu disperare niște chei.
Pentru mine douăzeci de minute pierdute, așa de amorul artei, sau destinate căutării acului în Citeşte mai mult…
Mi-am băgat nasul adânc în primul buchețel de ghiocei primit din anul acesta. Am simțit parfum de primăvară în timp de iarnă. Am simțit cum îmi invadează fiecare moleculă, fiecare gând, fiecare nerv. Am simțit iar senzația de nou, proaspăt, culoare. Da, culoare, fiindcă fiecare primăvară e de fapt redefinirea griului, negrului și albului din iarnă în verde crud, zâmbet și adiere de vânt cald.
Ce poate fi mai grea decât o zi de luni? Prima din săptămână, pe care nu ştii cum şi de unde s-o apuci ca să ţi-o faci prietenă, că iubită e cale lungă pân-acolo. Aud? Bate vântu’… Vă zic eu, ziua de duminică.
Ziua de duminică e în genere, dumnezeiască, e aceea mult dorită şi râvnită, în care a-i face de toate şi nimic, pe care practic o simţi cu toate oscioarele şi piticuţii de pe creier. Citeşte mai mult…