Într-o superbă duminică de început de mai am avut deosebita plăcere de a participa la un eveniment ce a avut drept scop (re)descoperirea unor bijuterii arhitectonice din Constanța, încărcate de istorie care acum, din păcate, din cauza stării avansate de deteriorare nu sunt deschise și accesibile publicului larg.

Evenimentul s-a numit Heritage Instameet Constanța și alături de instagrammeri din toată țara dar mai ales în compania Dianei Slav, pe care eu personal o admir pentru munca și efortul depus în promovarea Constanței în rândul turiștilor și nu numai, am pornit într-un mic circuit prin zona peninsulară a Constanței.

Am văzut cinci obiective de patrimoniu cultural, iar în două dintre ele mie mi s-a strâns efectiv inima de tristețe, mai ales că într-unul dintre ele eu am amintiri prețioase sufletului meu. Este vorba de bătrânul și inegalabilul Cazino din Constanța pe care îl las pentru prezentare la sfârșit, veți vedea de ce.

Primul dintre ele este Biserica Romano-Catolică Sf. Anton, o bazilică de tip nord-italian, construită în stil romanic (secolul al XIII lea), care a fost vandalizată de trupele sovietice în anii 1944-1947, apoi refăcută și în prezent fiind operațională.

Pașii ne-au fost îndrumați apoi la Hotel Intim sau hotelul lui Eminescu, nume dat din cauza faptului că poetul a locuit timp de zece zile la mansarda acestuia. În acest timp i-a scris o scrisoare Veronicăi Micle în care descria frumusețea orașului și a clădirilor de la mal de mare și îi promitea acesteia că o va aduce aici. Hotelul de lux din perioada interbelică a fost construit în stilul Art Nouveau și este de o frumusețe aparte. În plus există povești că el ar fi bântuit de fantoma unei tinere care a murit de leucemie într-una din camerele hotelului.

De aici, am ajuns la următorul punct de interes istoric și anume Edificiul roman cu mozaic, unde după vizitarea lui am am avut parte de o mică pauză binemeritată și ne-am întregit forțele grație unuia dintre sponsori, Cora.

Sinagoga Mare, lăcaș de cult evreiesc, este un edificiu care pe mine m-a fascinat, cu ferestre și uși decorate în stil maur în exterior și tradițional evreiesc în interior. În prezent este părăsită, fără acoperiș, în continuă degradare și în pericol de prăbușire și asta nu a făcut decât să-mi creeze un sentiment de tristețe și de furie că autoritățile sunt atât de indiferente de starea ei. Exteriorul nu prevestește ce minunăție arhitectonică adăpostește pe interior și deși locuiesc dintotdeauna în Constanța habar n-aveam de existența ei.

Și în sfârșit,Cazinoul din Constanța, care nu mai are nevoie de nicio prezentare, clădirea emblematică a orașului în care locuiesc și atât de omniprezentă în fotografiile turiștilor și localnicilor m-a propulsat mult înapoi în timp în momentul în care am pășit la etaj. Parterul îl mai văzusem și în alte dăți, dar acolo, sus eu nu am mai fost din… 1995. Mi-am amintit scara și scena pe care am pășit cu mari emoții, terasa mare, generoasă, unde am făcut atunci câteva fotografii. Da, a fost anul în care eu am încheiat o etapă importantă din viața mea și anume liceul, iar banchetul de sfârșit a fost organizat aici. La o distanță de 24 de ani aveam să pășesc pe aceeași scenă pe care atunci îmi etalam veleitățile într-ale dansului. :))) Ce amintiri frumoase…

Am fost ultima generație de liceeni ce a putut avea acest privilegiu, din 1996 clădirea impunătoare a fost închisă definitiv publicului larg și din păcate așa este și în prezent.

Mi-aș dori ca tot ce ați văzut în imagini să fie reabilitat și redat circuitului turistic, aceste monumente istorice să fie valorificate la adevărata lor valoare iar noi constănțenii să avem cu ce ne mândri, nu doar cu ruine.

foto: arhivă personală

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Fotografiile au suflet - 24 iulie 2024
• Când ego-ul e regele sufletului tău - 22 mai 2024
• Lucrurile bune vin când vor ele, nu când vrem noi - 16 aprilie 2024