Când e cald și bine afară, plimbările în natură sunt în topul meu de preferințe în ceea ce privește petrecerea timpului liber. Așadar iată-mă iar hai-hui prin pădure, ceva mai departe decât cea de aici. De data aceasta am fost în Munții Măcinului, la 180 km de Constanța, descoperind un traseu nou (pentru mine) de drumeție. Traseul este centru Greci – Valea Morsu – Vf. Țuțuiatu – Valea Seacă – Valea Fagilor – Punct Informare Cetățuia – Luncavița având lungimea de 7 km (dus). Eu am trișat puțin, l-am făcut în sens invers, dinspre Luncavița, fiindcă traseul din Greci până la Vf. Țuțuiatu l-am parcurs în 2019, spectaculos și acela de altfel.

Dacă vreau într-o pădure la munte nu trebuie să ajung în nebunia de pe valea Prahovei, aceasta fiind singura mai aproape de mine, pot ajunge aici, singura diferență ar fi că m-aș plimba printr-o pădure de foioase, nu de conifere. Da, dar păsările, ahhh, cântă dumnezeiește aici. Iată dovada:

Pe parcursul traseului am avut parte de câteva surprize, plăcute de altfel, pe care le voi aminti pe rând. Nici n-am intrat bine în pădure când, de pe marginea drumului, stive generoase de lemne, aliniate perfect ne întâmpinau. Se pare că e o pădure îngrijită, curățată de uscături sau copaci căzuți care blochează uneori drumul. Cinste celor care fac asta!

Și în această pădure am găsit ghiocei din belșug, surpriza e că se doreau atât de admirați, încât au răsărit chiar pe marginea drumului.

Vâscul este omniprezent aici și deși știu că e un parazit nu tocmai dorit al copacilor, eu i-am admirat tufele bogate.

Un copac căzut, smuls de vânt cred, a format o minunată cupolă naturală deasupra cărării. O surpriză, de care am zis să profit și eu. 😀

Cine a zis că nu găsești culoare într-o pădure încă neînfrunzită? Eu am găsit.

Am găsit și ciuperci, unele atât de roșii, încât inițial am crezut că sunt bucăți de plastic uitate prin pădure.

Bucăți de verde, incredibil de verde, prezente în mușchi, iederă sau smocuri de iarbă mi-au bucurat ochii și sufletul.

O tufă mică de viorele a răsărit chiar pe cărare, o clipă de neatenție și era cât pe ce să calc pe ea. M-a inspirat. În timp ce o fotografiam mă gândeam că dacă ea a reușit în condiții mai vitrege de supraviețuire, eu de ce n-aș reuși în tot ce mi-am propus? Probabil chestiune de motivație.

A fost o plimbare minunată, preț de 14 000 pași, făcuți cu cea mai mare plăcere. De fapt, mi-a plăcut atât de mult încât mi-am propus să revin pe acest traseu pe la sfârșitul lui mai, când explozia de verde va fi la cote maxime iar temperatura mai generoasă.

Sfatul meu e să nu fugiți de natură, să petreceți mereu timp conectată cu ea, fiindcă darurile oferite sunt neprețuite. Câteodată, bonus, niște febră musculară. 😀

Citește și Urzici, my love.

foto: arhivă personală

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Cartea și fotografia, echilibrul perfect - 3 mai 2023
• Cărți gratuite în Constanța - 25 aprilie 2023
• Florile din viața mea - 9 aprilie 2023