Azi e despre un răsărit aparte. Unul cu miros amețitor de cafea originară din Bali, adusă de o dragă prietenă, clătite îmbălsămate în dulceață de fructe de pădure, un câine vagabond prietenos, dar care a refuzat politicos delicatesa oferită.
Azi e despre prietenie, încredere, inspirație și motivație. E despre un trecător curios care ne privea, neînțelegând cum de cineva poate savura o cafea aburindă și aromată, adusă de acasă, pe terasa unui restaurant închis la acea oră matinală.
Răsăritul de azi a fost despre lumină, despre un soare nerăbdător să mă vadă, făcând asta cu două minute mai devreme decât îmi arăta prognoza orară de pe telefon.
Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (1)
Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (2)
foto: eu
Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.
Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.
- Câtă primăvară încape într-o floare? - 24 martie 2023
- Răsăritul prin ochii, gândurile și lentila fotografului Andrei Dobre - 9 martie 2023
- Sfânta Superficialitate, cea de toate zilele - 3 martie 2023
2 thoughts on “Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (3)”