Azi e despre un răsărit aparte. Unul cu miros amețitor de cafea originară din Bali, adusă de o dragă prietenă, clătite îmbălsămate în dulceață de fructe de pădure, un câine vagabond prietenos, dar care a refuzat politicos delicatesa oferită.
Azi e despre prietenie, încredere, inspirație și motivație. E despre un trecător curios care ne privea, neînțelegând cum de cineva poate savura o cafea aburindă și aromată, adusă de acasă, pe terasa unui restaurant închis la acea oră matinală.
Răsăritul de azi a fost despre lumină, despre un soare nerăbdător să mă vadă, făcând asta cu două minute mai devreme decât îmi arăta prognoza orară de pe telefon.
Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (1)
Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (2)
foto: eu
- Câtă primăvară încape într-o floare? - 24 martie 2023
- Răsăritul prin ochii, gândurile și lentila fotografului Andrei Dobre - 9 martie 2023
- Sfânta Superficialitate, cea de toate zilele - 3 martie 2023
2 thoughts on “Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (3)”