Acesta este, de departe, anul macilor. Este anul în care această magnifică plantă de câmp a explodat pur și simplu, invadând lanuri întregi. Privesc irealul din fotografiile altora, mă gândesc la ale mele, apoi îmi amintesc cu mare precizie extazul meu de anul trecut, când eu însămi am descoperit în drumurile mele prin Dobrogea, nu un pâlc, tufă sau răzleț, ci un întreg câmp, plin ochi de maci. Eram de-a dreptu’ fascinată.
Această experiență dragă sufletului meu, mai ales că îmi doream de mult timp să mă pot plimba printre ei și să pot admira în voie gingășia și fragilitatea lor, de data aceasta m-a făcut să mă întreb: ce m-a atras, de fapt, atât de mult la ei?
Acum știu. Știu de ce îi admir atât de mult. Pentru încăpățânarea lor de a răzbi an de an, indiferent de condițiile climatice, dar mai ales pentru fragilitatea lor. Se ofilesc extrem de rapid, aproape imediat după ce i-ai rupt. Creează spectacol, inspiră povești. Pentru mine, macii sunt de fapt stări. Un amalgam de stări cuprinse într-una mai mare. Starea de roșu intens, zbaterea lor la prima adiere de vânt, o imagine care-ți înțeapă retina, oricât de insensibil ai fi. Pentru unii, macii reprezintă dorul în cea mai profundă formă a lui. Pentru alții, o speranță care se încăpățânează să nu prindă contur. Pentru câțiva, o simplă și suavă poezie.
Anul acesta i-am privit altfel, nu am (mai) rupt niciunul. Am încercat să-i imortalizez diferit, mai întâi în suflet, apoi în fotografii. Anul acesta mi-am amintit de superbul meu tricou alb, pictat manual, cu maci, pe care nu-l mai am. Mi-am amintit de stări, de început de veri. De cât de mult roșu avem nevoie în viața noastră. Sau de ei, de toți macii văzuți de-a lungul vieții noastre.
Citește și Vrei adrenalină? Vizitează Delta Dunării.
foto: arhiva personală
- Fotografiile au suflet - 24 iulie 2024
- Când ego-ul e regele sufletului tău - 22 mai 2024
- Lucrurile bune vin când vor ele, nu când vrem noi - 16 aprilie 2024
2 thoughts on “Anul macilor”