Răsăriturile își urmează cursul lor implacabil, eu le colecționez pe retină, în suflet, pe hârtie virtuală sau în imagini. Ele sunt mereu acolo, eu, din când în când. Ele nici măcar nu se sinchisesc de mine, eu însă le tot povestesc.
Răsăritul acesta a fost despre silueta ei, un grup de adolescenți format din șapte băieți și o fată (Albă-ca-Zăpada, reinventată), numai puțin de opt bărci numărate, grăbite toate să prindă cel mai bun pește, pași înceți făcuți pentru a absorbi parcă toată energia momentului.
Răsăritul acesta a mai fost despre ceva. Despre ultima porție de tartă cu căpșuni, despre gânduri colorate, zâmbete chicotite și râsete din tot sufletul. Răsăriturile împărtășite întotdeauna au alt gust și savoare. Îți rămân acolo, agățate de un colț de suflet, uneori ca un ghimpe, alteori ca o binecuvântare.
Răsăritul acesta a fost despre 12 iunie. Alt an, altă zi, altă amintire.
Despre alt răsărit și-a lui poveste, aici:
Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (5)
foto: arhiva personală
Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.
Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.
- Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (17) - 3 februarie 2023
- Răsăritul prin ochii, gândurile și lentila fotografei Galia Dan - 2 februarie 2023
- Răsăritul prin ochii, gândurile și lentila fotografei Ana Boraciu - 26 ianuarie 2023
Pingback: Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul. (6) — Poveștile Fabiolei