Prohodna Cave, peștera care te privește

Eu, una, nu mă dau deloc în vânt să vizitez peșteri atunci când plec în vacanțe. Mers aplecat, cocoșat, grijă la cap sau la picioare, întuneric beznă uneori, lilieci, frig, cald, umiditate, deh, tot tacâmul, hmm, clar nu e activitatea mea preferată. Dar peștera, în sine, este cea mai subestimată opțiune turistică de explorat, deși de multe ori, uimește.

De-a lungul vieții, picioarele proprietate personală m-au purtat prin multe peșteri din țară și din străinătate, deși, repet, nu mă dădeam în vânt să le văd. Mi-au plăcut pe moment și… cam atât.

Am vizitat de curând Prohodna Cave.

Aflată la 100 km depărtare de Sofia, capitala Bulgariei, Prohodna Cave sau denumită popular Ochii lui Dumnezeu, este cea mai spectaculoasă și renumită peșteră de pe teritoriul bulgăresc. Eu m-aș hazarda și aș spune că e cea mai cea, din tot ce am văzut eu până acum. Poate și pentru senzația care m-a urmărit tot timpul, cât timp am vizitat-o.

Este o peșteră în aer liber, ca să spun așa, cu o intrare și o ieșire generos de înaltă, cu pereți abrupți sau perfect drepți, atingând în jur de 40m, pe care se practică de altfel și cățăratul (pentru cei pasionați de sportul acesta), iar lungimea ei atinge undeva la 260m. Pe la mijlocul ei, în plafon, natura a oferit cel mai frumos cadou, sculptând perfect în rocă… doi ochi. Două găuri proeminente, prin care poți admira seninul cerului și zborul vreunei rândunici, de care de altfel e plină peștera, te privesc insistent de cum îți înalți curios privirea. Atât de insistent încât mie, de cum i-am descoperit, mi-au dominat plimbarea mea prin peșteră.

Aveam tot timpul impresia că sunt privită, de undeva de sus, parcă până în măduva oaselor. Cineva, acolo sus, știa absolut tot ce era de știut despre mine, parcă defilam prin fața cuiva străin în sufletul complet dezgolit, fără putință de a-l învălui în vreun strat subțire, dar protector de veșminte, oricât de mult mi-aș fi dorit asta. Ciudată senzație, inconfortabilă pe alocuri, să știi că ești privit complet și total, așa, la liber, fără a putea să-ți activezi nici cel mai infim sistem de apărare sau protecție, cu care suntem înzestrați. Pe care, dacă stau să mă gândesc, îl folosim la maximă capacitate, arareori îi oferim vreo pauză sau îl închidem complet.

Ce să zic, în cazul meu, acești ochi ai lui Dumnezeu și-au făcut exemplar treaba, de unde morala mea: în fața divinității suntem fix așa cum suntem, cu bune, cu rele, incredibil de vulnerabili, dar mai ales umani.

Ca să n-o mai lungesc cu filozofeala mea de prin peșteri adunate, las și aici, la final, câteva imagini de la fața locului.

Citește și Munții Măcinului, în imagini.

 

foto: arhiva personală

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fabiola Ion
Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă. Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă. Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

2 thoughts on “Prohodna Cave, peștera care te privește

Lasă un răspuns